Extras din curs
CURSUL 1
FINANŢE PUBLICE – NOŢIUNI GENERALE
1. Noţiuni generale
inanţele au apărut pe scena vieţii social-politice, pe fondul dezvoltării factorilor de
producţie şi a relaţiilor băneşti, odată cu apariţia statului şi instituirea forţei sale publice, atât
în România, cât şi în restul lumii, în funcţie de stadiul de dezvoltare a fiecărei ţări sau regiuni.
În toate orânduirile social-economice care au existat, finanţele s-au manifestat ca relaţii
sociale, de natură economică, apărute în procesul repartiţiei produsului social şi mai ales al
venitului naţional, în strânsă legătură cu îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor statului.
Finantele ar putea fi definite din trei puncte de vedere complementare intelegand prin
aceasta:
1. constituirea de fonduri sub forma baneasca cu o anumita destinatie;
2. aporturi sociale de natura economica ce apar intr-o economie in legatura cu
constituirea fondurilor banesti;
3. finantele sunt nu numai raporturi sociale, ci si fluxuri banesti care se desfasoara in
legatura cu crearea fondurilor.
Finanţele publice pot fi definite ca:
- fonduri băneşti aflate la dispoziţia statului, fonduri publice necesare pentru
realizarea unor obiective şi acţiuni cu caracter naţional;
- instrumente sau pârghii ale statului folosite pentru orientarea pe anumite direcţii a
economiei naţionale;
- act juridic (act de dispoziţie autoritară privind formarea resurselor sau efectuarea
cheltuielilor publice de interes general);
- gestiunea bănească a statului (gestionarea banilor publici);
- relaţii social-economice exprimate în bani între membrii societăţii, prin intermediul
statului. Ele apar în procesul repartiţiei produsului intern brut (PIB), în legătură cu
constituirea şi repartizarea resurselor necesare statului pentru exercitarea funcţiilor
sale.
Relaţiile financiare publice cuprind următoarele categorii:
1. relaţii ce exprimă un transfer de resurse băneşti fără echivalent şi cu titlu
nerambursabil prin: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale, bugetele locale, fondurile
publice extrabugetare;
2. relaţii ce exprimă un transfer de resurse băneşti pe o perioadă de timp determinată,
pentru care se percepe contraprestaţie (dobânda în cadrul relaţiilor de credit);
3. relaţii ce exprimă un transfer facultativ sau obligatoriu de resurse băneşti în schimbul
unei contraprestaţii (asigurări de bunuri, de persoane, de răspundere civilă, fondul pentru
ajutor de şomaj, în aceste cazuri vom întâlni obligativitatea doar dacă se realizează prin
efectul legii, rambursabilitatea şi contraprestaţia, doar dacă se produce riscul).
Economiştii consideră finanţele publice ca fiind:
- fonduri băneşti la dispoziţia statului:
1. venituri ale statului şi ale autorităţilor administrativ-teritoriale;
2. resurse băneşti prelevate la dispoziţia statului în vederea îndeplinirii funcţiilor sale;
3. mijloace de acoperire a cheltuielilor administraţiei de stat şi ale colectivităţilor locale.
- bani şi bunuri utilizate pentru buna funcţionare a instituţiilor publice;
- totalitatea resurselor şi a sarcinilor care se referă la activitatea instituţiilor publice
(venituri publice, cheltuieli publice, buget, datorie publică, trezorerie publică);
F
- mijloace de intervenţie a statului în economie (impozite, alocaţii bugetare,
subvenţii şi alte pârghii sau instrumente cu ajutorul cărora statul intervine în viaţa
economică );
- relaţii sociale, de natură economică, care apar în procesul constituirii fondurilor
publice şi al repartizării acestora.
În realitate, există legături foarte strânse între resursele băneşti prelevate la dispoziţia
statului în vederea satisfacerii nevoilor sociale, modalităţile concrete prin care se procură şi se
distribuie aceste resurse, instrumentele prin care statul intervine în viaţa economică, metodele
de gestionare a resurselor financiare publice şi formele juridice pe care le îmbracă toate
acestea.
În decursul timpului, concepţiile referitoare la finanţe au evoluat continuu conturânduse
două concepţii majore:
1. concepţia clasică;
2. concepţia intervenţionistă.
Concepţia clasică reflectă, de fapt, doctrina liberală, potrivit căreia activitatea
economică trebuie să se desfăşoare în conformitate cu principiul laissez-faire, laissez-passer,
prin care se urmăreşte evitarea oricărei intervenţii din partea statului care ar putea perturba
iniţiativa privată, libera concurenţă, acţiunea legilor obiective ale pieţei. Concepţia clasică
consideră că este în interesul societăţii ca statul să se limiteze la sarcinile sale tradiţionale
vizând menţinerea ordinii interne, apărarea ţării şi întreţinerea de relaţii diplomatice, iar
cheltuielile publice să se restrângă la un minimum necesar.
În această concepţie, sarcina finanţelor publice constă în asigurarea resurselor necesare
întreţinerii instituţiilor publice, a funcţionării normale a acestora, care presupune:
- conceperea acestora astfel încât să aibă un caracter neutru, să nu modifice relaţiile
social-economice existente;
- păstrarea echilibrului între veniturile şi cheltuielile bugetare, privită ca o cerinţă
fundamentală a bunei gestiuni, cheia de boltă a finanţelor publice.
Această doctrină a fost abordată în epoca statului-jandarm, în care prevala doctrina
liberalismului economic. Preocuparea specialiştilor era orientată cu precădere spre:
- procurarea resurselor necesare statului;
- utilizarea lor cu spirit de economie;
- repartizarea sarcinilor fiscale pe categorii de plătitori;
- contractarea şi rambursarea împrumuturilor;
- întocmirea şi executarea echilibrată a bugetului;
- respectarea anumitor reguli care ţin de disciplina financiară şi de buna gestionare a
fondurilor.
În această perioadă, conceptul despre finanţe avea un pronunţat caracter juridic.
După marea recesiune economică din 1929-1933, locul statului-jandarm a fost luat de
statul-providenţă, care îşi lărgeşte sensibil sfera preocupărilor potrivit concepţiei moderne.
În legătură cu activitatea economică a statului, se afirmă tot mai mult concepţia
intervenţionistă, potrivit căreia autoritatea publică este chemată să joace un rol tot mai activ
în viaţa economică, să influenţeze procesele economice, să corecteze evoluţia ciclică, să
prevină crizele sau cel puţin să le limiteze efectele negative. Această modificare de poziţie a
fost determinată de adâncirea contradicţiilor interne şi externe ale modului de producţie
capitalist şi de necesitatea de a găsi soluţii la problemele complexe cu care se confrunta
economia naţională.
Pentru statul modern, finanţele publice nu mai sunt un simplu mijloc de asigurare a
acoperirii cheltuielilor sale, ci, înainte de toate, un mijloc de intervenţie în economie.
Principala preocupare a specialiştilor devine studierea instrumentelor cu ajutorul cărora statul
poate sa intervină în viaţa economică, a modalităţilor de influenţare a proceselor economice şi
a relaţiilor sociale. În noile condiţii, de la studiul mijloacelor de acoperire a cheltuielilor
publice, obiectul cercetării se deplasează spre analiza mijloacelor de intervenţie a statului prin
intermediul cheltuielilor şi a veniturilor.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Curs%201x.pdf
- Curs%202x.pdf
- Curs%203x.pdf
- Curs%204x.pdf
- Curs%205x.pdf
- Curs%206x.pdf
- Curs%207x.pdf
- Curs%208x.pdf