Finanțele în General

În mod obişnuit, noţiunea de relaţii financiare este asociată aceleia de bani. Când vorbim despre finanţe, cu toţii ne gândim la bani. Banii constituie un mijloc util, un instrument indispensabil folosit in toate împrejurările legate de fenomenul financiar.

Fenomenul financiar exprimă un transfer de valoare, de putere de cumpărare in formă bănească, de la o persoană fizică sau juridică către stat şi subdiviziunile sale politice, colectivităţile locale sau alte entităţi de drept public.

Acumularea de valori la dispoziţia statului nu este un scop în sine, ci un mijloc de satisfacere a trebuinţelor sociale.

Transferul de putere de cumpărare continuă cu distribuirea resurselor băneşti astfel mobilizate către diverşi beneficiari; este un flux continuu.

Scurt istoric:

comuna primitivă:

nu era cunoscut statul, dar organizarea muncii în comun, apărarea împotriva altor triburi, era îndeplinită de anumiţi oameni aleşi de comunitate. Aceştia nu dispuneau de mijloace de constrângere speciale, apariţia diviziunii sociale a muncii, sporirea producţiei şi a schimburilor de produse a condus la apariţia proprietăţii private, care a contribuit la şcindarea societăţii în clase sociale.

- orânduirea sclavagistă:

este caracterizată de predominanţa economiei naturale. Statul realizează veniturile în natură şi prestaţiile în muncă, pe care le foloseşte la construirea de corăbii, întreţinerea armatei, chirii etc.

În a doua treaptă a dezvoltării sale , statul sclavagist, odată cu apariţia economiei schimburilor, foloseşte resursele băneşti pentru acoperirea cheltuielilor publice.

Din acest moment putem vorbi de apariţia primelor elemente de finanţe ( impozite, împrumuturi etc.);

- orânduirea feudală:

relaţia marfă - bani, deşi în ultimele stadii de dezvoltare a cunoscut o mai mare amploare decât în sclavagism, nu a fost predominantă. Se folosesc pe scară largă dările în natură şi prestaţiile în muncă. Visteria statului se confundă cu “cămara” personală a domnitorului care era alimentată din: impozite, dări, tributuri, împrumuturi.

- orânduirea capitalistă:

producţia de marfă devine predominantă, relaţiile băneşti capătă o largă dezvoltare, iar întreţinerea aparatelor de stat şi acoperirea cheltuielilor publice se bazează aproape exclusiv pe folosirea resurselor băneşti.

- orânduirea socialistă :

statul mobilizează o importantă parte din venitul naţional, la dispoziţia sa. În socialism se menţine producţia de mărfuri şi schimbul mijlocit de bani, iar redistribuirea veniturilor se face tot prin intermediul banilor.

În procesul procurării şi repartizării resurselor de care are nevoie statul pentru îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor sale, se nasc anumite relaţii (raporturi sociale. Aceste relaţii sunt de natură economică. Relaţiile apărute în procesul de mobilizare şi repartizare a resurselor, în formă bănească, sunt relaţii financiare, pe scurt finanţe.

În toate orânduirile social - economice care au existat, finanţele s-au manifestat prin relaţii sociale de natură economică, apărute în procesul repartiţiei produsului social şi mai ales a venitului naţional, în strânsă legătură cu îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor statului.

Dacă vorbim despre finanţe în general, trebuie să menţionăm că acestea nu se restrâng numai la sfera finanţelor publice.

Tot atât de important este şi rolul foarte mare al finanţelor întreprinderii, ca o verigă în sistemul general al finanţelor, dar şi al finanţelor internaţionale reprezentate de relaţiile financiare internaţionale.

Finanţele poartă amprenta condiţiilor economice, politice şi sociale în care se înfăptuieşte procesul constituirii si repartizării fondurilor financiare, astfel:

- la formarea fondurilor necesare statului participă arăt persoanele care îşi desfăşoară activitatea în sfera producţiei materiale, cât şi în sfera nematerială cu o parte din veniturile lor, realizate în procesul

distribuirii sau al redistribuirii venitului naţional;

- Prelevările de resurse la dispoziţia statului au caracter obligatoriu (impozite, taxe, penalizări);

- De pe urma cheltuielilor profită beneficiarii direcţi, dar aceste cheltuieli nu sunt repartizate uniform.

Fenomenele economice, indiferent de spaţiul în care se desfăşoară, sunt în primul rând acte de voinţă, deoarece este vorba de decizii referitoare la afectarea resurselor.

Aceste decizii au atât ca scop cât si ca efect generarea de “mişcări” adică fluxuri de muncă, de materiale, de energie şi de bani între diferitele zone şi locuri de provenienţă şi consum.