Trezoreria Statului

SISTEMUL DE ORGANIZARE ŞI MECANISMUL DE FUNCŢIONARE A TREZORERIEI STATULUI ÎN CONDIŢIILE INTRODUCERII SISTEMULUI ELECTRONIC DE PLĂŢI

CAPITOLUL I NECESITATEA ŞI PREMISELE ÎNFIINŢĂRII

TREZORERIEI STATULUI

1.1. Necesitatea înfiinţării Trezoreriei Statului

Măsurile întreprinse, după anul 1989, pentru trecerea la economia de piaţă, au determinat, în primul rând, modificări esenţiale în domeniul finanţelor publice, fără de care nu se putea asigura trecerea la noua economie.

La începutul anului 1990, primele masuri cu caracter financiar au fost cu privire la modificarea relaţiilor dintre unităţile economice şi stat, respectiv vărsămintele din profit. Este pentru prima dată când, în România, se stabileşte obligaţia de a vira către stat o parte din profitul realizat, înlocuindu-se sistemul de regularizare totalitar cu bugetul de stat.

În continuare au fost perfecţionate pârghiile financiare de mobilizare la buget a unei parţi din produsul intern brut, astfel încât să se realizeze o centralizare a repartizării resurselor. Sunt de menţionat actele normative care reglementează impozitul pe profit, impozitul pe salarii, precum şi renunţarea la impozitul pe circulaţia mărfurilor şi înlocuirea acestuia cu taxa pe valoare adăugată.

Au fost stabilite noi raporturi intre autoritatea centrală şi locală pe linia sprijinului financiar ce urmează a fi acordat bugetelor locale. Astfel, bugetele locale au fost echilibrate cu sumele defalcate din impozitul pe venit şi din TVA şi s-au introdus subvenţiile cu destinaţie specială şi anume pentru investiţii privind soluţionarea problemelor de interes public precum şi pentru protecţia socială.

In noul cadru politic, economic, juridic edificat, după anul 1989, un rol deosebit de important a revenit mecanismului financiar. Acesta trebuie să asigure stabilitatea economică, echilibrele materiale, financiare si valutare ale ţării, echilibrul general economic. O componentă importantă a mecanismului financiar o reprezintă finanţele publice.

După anul 1989 a fost adoptată de urgentă Legea nr. 10/1991 a finanţelor publice, lege care a constituit o adevărată cartă financiară a României (modificată în anii 1996 si 2002). Cea mai mare parte este consacrată principiilor de elaborare, aprobare si execuţie a bugetului public naţional. Pentru prima data, legea conferă o adevărată autonomie bugetelor ce compun bugetul general. În acelaşi context, au fost perfecţionate relaţiile cu bugetul de stat în ceea ce priveşte asigurarea echilibrării bugetelor locale

Avându-se în vedere perioada de tranziţie şi faptul că unele sectoare din sfera administraţiei centrale de stat nu dispun de surse bugetare suficiente, prin legea finanţelor publice s-a statuat înfiinţarea unor fonduri cu destinaţie specială care, începând din anul 2000, s-a trecut la desfiinţarea lor prin includere în bugetul de stat, în scopul asigurării unui control mai riguros asupra modului în care se cheltuiesc banii publici.

În domeniul execuţiei financiare au fost aplicate măsuri cu caracter de reformă prin care să se asigure condiţii optime pentru administrarea resurselor financiare ale statului.

Până în anul 1989 execuţia de casă a bugetului de stat era efectuată de către Banca Naţională a României, Ministerului Finanţelor Publice îi revenea numai rolul de conducere a execuţiei bugetare şi de încheiere a contului general anual de execuţie bugetară.

Datorită schimbărilor intervenite în organizarea si funcţionarea sistemului bancar în România statul şi-a revizuit, in funcţie de interesele pe care le urmăreşte, modul de organizare si funcţionare a execuţiei bugetare. Astfel, s-a trecut de la execuţia de casă prin Banca Naţională la execuţia de casă prin sistemul trezoreriei statului integrat în activitatea Ministerului Finanţelor Publice. Prin acest sistem au fost create condiţiile necesare ca organele abilitate ale statului să supravegheze în mai bune condiţii constituirea resurselor financiare publice şi utilizarea acestora în scopul pentru care au fost alocate.

1.2. Premisele înfiinţării Trezoreriei Statului

Premisele care au creat cadrul favorabil înfiinţării trezoreriei, în România, au fost :

1. reorganizarea băncilor şi consecinţele acesteia asupra finanţelor publice;

2. schimbarea concepţiilor privind administrarea şi utilizarea resurselor financiare publice;

3. cerinţele şi posibilităţile reale de asigurare a echilibrului finanţelor publice, prin intervenţii pornite în fazele de urmărire a execuţiei bugetare;

4. autonomia bugetului asigurărilor sociale de stat, în contextul prevederilor Legii finanţelor publice;

5. întărirea autonomiei finanţelor locale, la nivelul bugetelor acestora din subdiviziunile administraţiei teritoriale, în cadrul judeţelor, potrivit Legii administraţiilor publice locale;

6. înfiinţarea şi funcţionarea fondurilor speciale, prin autonomizarea bugetelor acestora;

7. creşterea şi diversificarea sistemului veniturilor proprii.

Până în anul 1990, execuţia de casă a bugetului de stat se efectua prin Banca Naţională a României, care avea stabilite, prin lege, următoarele atribuţii :

1 încasarea veniturilor bugetare şi evidenţierea acestora pe capitole, subcapitole, plătitori, efectuarea plăţilor de casă, pe capitole de cheltuieli, pe ministere şi instituţii subordonate;

2 exercitarea controlului asupra eliberării fondurilor de la bugetul de stat în numerar şi în cont către instituţiile publice pentru acoperirea cheltuielilor aprobate, în limita creditelor bugetare deschise pe destinaţii de Ministerul Finanţelor Publice;

3 păstrarea conturilor de disponibilităţi ale bugetelor locale, ale instituţiilor publice, ale agenţilor economici ce au conturi deschise la trezorerie;

4 transmiterea informaţiilor către Ministerul Finanţelor Publice.