Finanțele Întreprinderii

1. Finanţele - reprezintă exprimarea valorică a proceselor şi relaţiilor economice, a căror semnificaţie s-a conturat sub impactul dezvoltării schimbului de mărfuri şi organizării sociale a comunităţii umane.

Definirea şi rolul finanţelor întreprinderii

Fluxurile sunt de 2 tipuri: fluxuri reale şi fluxuri financiar, care în ansamblul lor formează circuitul economic. Aprovizionare cu materii prime şi vânzarea produselor reprezintă fluxurile reale, iar achiziţionarea capitalului financiar necesar finanţării mijloacelor materiale, încasarea produselor livrate, efectuarea plăţilor către proprietari antrenează o multitudine de fluxuri financiare.

Exprimarea valorică a fluxurile reale de intrări şi ieşiri de bunuri, servicii şi informaţie, ca şi mijloacelor utilizate pentru producerea lor,formează conţinutul finanţelor înreprinderii. Finanţele întreprinderii – incumbă constituirea, repartizarea şi gestionarea resurselor financiare necesare îndeplinirii obiectivelor sale economice, financiare şi sociale, concretizate în: producerea de bunuri şi servicii în vederea satisfacerii cerinţelor consumatorilor şi furnizarea lor la timpul oportun şi în cantităţii optime.

Sistemul de relaţii financiare dintre întreprindere şi mediu:

- relaţii de credit, care apar între întreprindere şi instituţiile financiare specializate şi se manifestă prin transferul de mijloace băneşti către întreprindere, venite să completeze fondurile existente.

- Relaţii de asigurări, care apar între întreprindere şi societate de asigurare şi se manifestă prin plata primelor de asigurare a bunurilor sau a unor riscuri de către întreprindere societăţii de asigurare şi achitarea despăgubirilor, în cazul producerii riscului.

- Relaţii de transfer, se manifestă prin transformarea unei părţi din profitul creat la întreprindere statului şi direcţionarea unor sume de bani către întreprindere de la stat, sub forma subvenţiilor.

- Relaţii cu salariaţi, acţionari, concretizate în plata salariilor, dividendelor pe o parte.

Obiectul finanţelor întreprinderii include:

- constituirea şi lărgirea capitalului social ;

- constituirea unei structuri financiare optime;

- mobilizarea creanţelor şi efectuarea plăţilor;

- plasarea eficientă a mijloacelor băneşti excedentare;

- formarea şi repartizarea profitului, remunerarea acţionarilor şi finanţarea creşterii economice.

Funcţiile finanţelor întreprinderii

- Funcţia de asigurare, presupune asigurare întreprinderii, în cantitate optimă şi la timpul oportun, cu resurse financiare necesare, prin apelarea la o gamă largă de surse. Criteriul esenţial ce stă la baza formării capitalului întreprinderii este costul capitalului.

- Funcţia de repartiţie, constă în alocarea resurselor acumulate şi constituirea unui sistem de fonduri necesare îndeplinirii programelor economice, financiare şi sociale ale întreprinderii, capitalul sociale e constituit atît din surse proprii , cît şi din surse atrase se avansează în elemente de activ , care trecând prin fazele circuitului economic,, se transformă în mijloace băneşti. Funcţia de repartiţie se realizează prin intermediul pârghiilor, instrumentelor şi tehnicilor financiare şi vizează toate fluxurile de intrări şi ieşire de fonduri. F-ţia de repartiţie se concretizează prin : - constituirea capitalului propriu; - repartizarea şi formarea fondurilor necesare procesului de producţie; - formarea şi repartizarea profitului.

- Funcţia de control, urmăreşte modul de constituire şi de repartizare a fondurilor băneşti, asigurarea integrităţii şi utilizarea eficiente a capitalului, asigurarea echilibrului pe termen scurt, urmăreşte modul de executare a bugetelor întreprinderii.

Controlul poate fi de 3 tipuri : - control preventiv

- control curent

- control posterior

Principii de organizare a activităţii financiare

Realizare de către întreprinderii a obiectivului de maximizare a valorii de piaţă impune luarea în considerare şi respectarea anumitor principii, acceptate de întreaga comunitate ştiinţifică. Aceste principii au rolul de încadrare cît mai eficientă a întreprinderii:

• eficienţă şi raţionalitate – acest principiu derivă din teoria comportamentului raţional , care consideră profitul drept cea mai puternică motivaţie a întreprinzătorului. Investitorul trebuie să obţină un venit net final mai mare decît investiţia iniţială, care să-i permită creşterea consumului viitor

• demarcarea netă a activităţii de previziune financiară de cele de execuţie. Respectarea acestui principiu impune o anumită diviziune a muncii între compartimente şi posturi.

Factori de influenţare asupra procesului de organizare a activităţii financiare la întreprindere

• forma de proprietate

• particularităţile procesului de producţie

• condiţiile pieţii: - piaţa de capital

- piaţa consumatorilor

- piaţa furnizorilor.

• Fiscalitatea

2. Capitalul întreprinderii: concept şi conţinut

Capitalul – ansamblul de resurse folosite pentru finanţarea activităţii întreprinderii, principala care de creştere economică.

Capitalul social este suma furnizată pe calea emisiunii de acţiuni de către o societate pe acţiuni, iar capitalul de împrumutat este suma obţinută pe calea apelării la credite. Având în vedere că proprietarii unei societăţi sunt proprietari nu numai ai capitalului social, ci şi a rezervelor constituite de societate, precum ai profitului reţinut, atunci trebuie să vorbim de capital propriu.

Nevoia de capital şi factorii obiectivi care determină mărimea capitalului la nivel de întreprindere

Nevoie de capital - în cadrul întreprinderii apare chiar din momentul înfiinţării, iar asigurarea ritmică a activităţii operaţionale, realizarea unor investiţii rentabile.

În funcţie de cauza apariţiei cererii de capital aceasta poate fi împărţită:

1. cerere structurală, cînd ea urmează să acopere finanţarea de investiţii productive în bunuri şi servicii, crearea de noi firme.

2. cerere conjuncturală – cauzată de apariţia unor factori conjuncturali, cum ar fi: nivelul limitat al volumului de credite pe piaţa financiară.

Factorii obiectivi care determină mărimea capitalurilor angajate la nivelul de întreprindere sunt: capacitatea de producţie rezultă din proiectul tehnic, capacitatea efectivă de produse şi servicii cerute de piaţă, evoluţia preţurilor, factorii economici. Nevoia de capital este influenţată şi de nivelul de dezvoltară al sistemului financiar, de condiţiile existente pe piaţă.