Impozite Directe și Indirecte

IMPOZITELE DIRECTE

Impozitele directe reprezinta cea mai veche si mai simpla forma de impunere, fiind folosite înca din antichitate, ele cunoscând însa o extindere si o diversificare deosebita în epoca moderna, odata cu aparitia si evolutia capitalismului.

Impozitele directe sunt impozite care se asaza fie pe anumite obiecte materiale sau desfasurarea unor genuri de activitati, fie pe venit sau avere.

Pâna la începutul secolului XX au fost predominante impozitele reale dupa care, locul acestora a fost luat de impozitele personale (pe venit si pe avere).

a. Impozitele de tip real au cunoscut o larga raspândire în perioada capitalismului ascendent, când pamântul constituia baza bogatiei si principalul mijloc de productie, introducându-se astfel impozitul funciar (pe pamânt).

Pentru stabilirea marimii acestuia se foloseau diferite criterii, ca, de exemplu : numarul plugurilor utilizate în vederea lucrarii pamântului, întinderea terenurilor cultivate si calitatea acestora, marimea arenzii, pretul pamântului, etc. Asemenea criterii nu permiteau însa stabilirea reala si corecta a capacitatii de plata a proprietarului funciar, deoarece se aveau în vedere numai unii dintre factorii care influentau nivelul productiei agricole.

Astfel ca, un pas important în stabilirea mai aproape de realitate a impozitului funciar l-a constituit introducerea cadastrului, care reprezenta atât actiunea de descriere a bunurilor funciare din fiecare localitate, cu mentionarea veniturilor pe care le produc, cât si registrele în care figureaza înscrisi contribuabilii cu bunurile lor, pe baza carora se stabileau impozitele directe.

Cu timpul, cladirile devin alaturi de pamânt o alta forma importanta a averii imobiliare, introducându-se astfel impozitul pe cladiri. Acest impozit se stabilea în functie de numarul si destinatia camerelor, suprafata construita, numarul usilor si ferestrelor, suprafata curtii interioare, chiria.

Dezvoltarea manufacturilor, a fabricilor, a comertului si desfasurarea altor activitati libere au dus la cresterea numarului mestesugarilor, fabricantilor, comerciantilor si a liber-profesionistilor. Pentru impunerea acestora, s-a introdus impozitul pe activitatile industriale, comerciale si profesiile libere. La calculul acestui impozit se tinea cont de : marimea localitatii în care întreprinderea îsi desfasura activitatea, natura activitatii (atelier, fabrica, comert cu ridicata, comert cu amanuntul), marimea capitalului, numarul muncitorilor.

Avântul luat de industrie si comert a atras dupa sine dezvoltarea relatiilor de credit, a bancilor si a comertului cu hârtii de valoare. În aceste împrejurari apare o categorie de persoane care se ocupau cu plasarea capitalurilor banesti în operatii speculative. Pentru impunerea acestroa, s-a introdus impozitul pe capitalurile banesti. Acest impozit se stabilea în functie de volumul dobânzilor pe care debitorul le platea pentru capitalul luat cu împrumut sau în functie de volumul dobânzilor pe care creditorul le încasa pentru capitalul dat cu împrumut.

Impozitele de tip real se practica si în zilele noastre.

Impozitul pe cladiri, pentru persoane fizice se calculeaza prin aplicarea cotei de impozitare la valoarea impozabila a cladirii. Impozitul pe clãdiri se calculeazã prin aplicarea cotei de impozitare de 0,1% la valoarea impozabilã a clãdirii.

Conform Codului fiscal, la stabilirea impozitului pe cladiri se tine cont de : materialul folosit în constructia cladirii (caramida arsa, caramida nearsa), daca este dotata cu instalatii de apa, canalizare, electrice si încalzire, daca cladirea este amplasata în mediul rural sau urban, se tine cont de zona localitatii si rang, de data finalizarii cladirii (astfel, valoarea impozabila a cladirii se reduce în functie de anul terminarii acesteia, dupa cum urmeaza: cu 15% pentru cladirea care are o vechime de peste 50 de ani la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinta, si cu 5% pentru cladirea care are o vechime cuprinsa între 30 de ani si 50 de ani, inclusiv, la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinta), de numarul cladirilor aflate în proprietatea unei persoane fizice si utilizate ca locuinta.

În cazul persoanelor juridice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a cladirii. Cota de impozit se stabileste prin hotarâre a consiliului local si pentru anul 2007, pentru persoane juridice este cuprinsa între 0,25% si 1,50%, inclusiv.

Impozitul pe teren - se calculeaza in functie de amplasare (intravilan, extravilan), rangul localitatii, categoria de folosinta (teren arabil, pasune, faneata, vie, livada), suprafata terenului, suprafata construita a cladirilor.