Noțiuni generale despre impozite

11.1. Conţinutul impozitelor şi trăsăturile acestora

- in definirea impozitelor trebuie să se pornească de la raţiunile ce stau la baza existenţei lor şi de la funcţiile pe care le au de îndeplinit.

- Raţiunea de a fi a impozitelor este de ordin financiar.

- prima şi cea mai însemnată funcţie a impozitelor a fost şi continuă să rămână funcţia lor de mobilizare de venituri pentru stat, aceasta fiind şi funcţia lor tradiţională.

- cu timpul, la baza impozitelor sunt aşezate raţiuni noi, de ordin economic şi social, astfel că impozitele dobândesc şi funcţii noi.

- Impozitele sunt activizate ca pârghii fiscale, statul utilizându-le, prin diferenţierea tratamentului fiscal, în raport cu anumite interese economice şi sociale, pentru stimularea activităţilor dezirabile sau pentru inhibarea celor nedorite, pentru redistribuirea unei părţi importante din produsul intern brut pe criterii sociale.

- impozitele = obligaţii pecuniare pretinse, în temeiul legii, de către autoritatea publică, de la persoane fizice şi juridice, în raport cu capacitatea contributivă a acestora, preluate la bugetul statului în mod obligatoriu, cu titlu definitiv şi fără contraprestaţie imediată şi folosite ca instrumente de influenţare a comportamentului plătitorilor, astfel încât interesele acestora să fie armonizate cu interesul public.

Trăsături :

- impozitul este o contribuţie pecuniară, forma bănească devenind tipică;

- impozitul este o contribuţie obligatorie, plata acestuia către stat fiind o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice şi juridice care realizează venituri sau deţin un anumit gen de avere pentru care, potrivit legii, datorează impozit;

- impozitul este o prelevare cu titlu definitiv şi gratuit, în sensul că sumele achitate de contribuabili nu au un echivalent direct şi imediat în folosul plătitorilor de impozite. Totuşi, impozitele sunt destinate pentru acoperirea unor cheltuieli ce urmează a se efectua în beneficiul tuturor membrilor societăţii, dar contraserviciul nu este imediat şi nu este obligatoriu;

- impozitul este datorat la buget în conformitate cu dispoziţiile legale; dreptul de a institui impozite aparţine statului, drept exercitat prin intermediul puterii legislative (Parlament) şi, uneori, prin intermediul organelor locale ale puterii de stat.

11.2. Clasificarea impozitelor

1. După principalele trăsături de fond şi de formă impozitele se împart în:

a) impozite directe;

b) impozite indirecte.

a) Impozitele directe se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice şi/sau juridice, în funcţie de veniturile şi/sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevăzute de lege. Ele se încasează direct de la contribuabili la anumite termene dinainte stabilite.

În funcţie de criteriile care stau la baza aşezării lor, impozitele directe se pot grupa în impozite reale şi impozite personale.

• Impozitele reale se caracterizează prin aceea că se stabilesc în legătură cu anumite obiecte materiale (de exemplu pământul, clădirile, fabricile, magazinele etc.), făcându-se abstracţie de situaţia personală a subiectului impozabil.

- sunt denumite şi impozite obiective sau pe produs, deoarece se aşează asupra produsului brut al obiectului impozabil, fără a se ţine cont de situaţia subiectului impozabil [exemple: impozitul funciar, impozitul pe clădiri, impozitul pe activităţi industriale, comerciale şi profesii liberale, impozit pe capitalul mobiliar sau bănesc].

• Impozitele personale ţin cont, în primul rând, de situaţia personală a subiectului impozabil, motiv pentru care se mai numesc şi impozite subiective.

- in raport cu materia impozabilă vizată, impozitele personale îmbracă forma :

o impozitelor pe venit (care pot fi impozite pe venitul persoanelor fizice – impozitul pe venituri din salarii, impozitul pe venituri din cedarea folosinţei bunurilor, impozitul pe venituri din dividende şi dobânzi, impozitul pe venituri din pensii ce depăşesc un anumit plafon, sau impozite pe venitul persoanelor juridice – impozitul pe profit)

o contribuţii privind securitatea socială (plătite de angajatori sau plătite de angajaţi)

o impozite pe avere (impozite asupra averii propriu – zise, impozite pe circulaţia averii şi impozite pe sporul de avere).

b) Impozitele indirecte nu se stabilesc direct şi nominal asupra subiectului impozabil, ci se aşează asupra vânzării unor bunuri (de consum sau de lux) şi al prestării unor servicii (de transport, hoteliere, spectacole etc.), al importului ori exportului etc., ceea ce înseamnă că ele vizează cheltuielile, respectiv cheltuirea unor venituri. În cazul impozitelor indirecte, chiar prin lege se atribuie calitatea de subiect al impozitului altei persoane fizice sau juridice decât suportatorul acestuia

După forma pe care o îmbracă, impozitele indirecte pot fi grupate astfel:

- taxe de consumaţie (taxa pe valoarea adăugată, accize);

- venituri de la monopolurile fiscale;

- taxe vamale;

- taxe de timbru şi de înregistrare.

2. După obiectul impunerii, impozitele pot fi clasificate în:

a) impozite pe venit (profit);

b) impozite pe avere (patrimoniu net sau capital);

c) impozite pe consum (pe cheltuieli).

3. După scopul urmărit la introducerea lor, impozitele se grupează în:

a) impozite financiare;

b) impozite de ordine.

a) Impozitele financiare sunt instituite în vederea realizării de venituri pentru acoperirea nevoilor statului. În această categorie se includ impozitele pe venit, taxele de consumaţie etc.

b) Impozitele de ordine sunt introduse mai ales pentru limitarea unei acţiuni sau în vederea atingerii unui scop care nu are caracter fiscal. Astfel, prin instituirea unor taxe ridicate la vânzarea băuturilor alcoolice şi a tutunului se urmăreşte limitarea consumului acestora având în vedere efectul lor nociv asupra sănătăţii persoanelor care le consumă.

4. După frecvenţa cu care se încasează la buget, impozitele pot fi:

a) permanente, care se încasează periodic;

b) incidentale sau întâmplătoare, care se instituie şi se încasează o singură dată (de exemplu, impozitul pe averea sau pe profiturile excepţionale de război).

5. După aria de cuprindere a materiei impozabile, deosebim:

a) impozite analitice;

b) impozite sintetice.

a) Impozitul analitic este un impozit aşezat asupra elementelor unui patrimoniu sau asupra unei operaţii izolate, respectiv asupra unei singure categorii de venit denumită cedulă.

b) Impozitul sintetic este aşezat asupra unui ansamblu de operaţiuni sau de venituri şi constă în impunerea acestui ansamblu de operaţiuni sau de venituri o singură dată.