Piața Financiară

1. Structura, funcţiile şi participanţii pieţei financiare

În orice economie, indiferent de tipul ei şi problemele cu care se confruntă, există un anumit volum de capitaluri disponibile care necesită un plasament în vederea valorificării lor. În principal, modalităţile de valorificare a capitalurilor disponibile vizează:

- Plasamentele pe piaţa financiară:

o plasamente monetare;

o plasamente pe piaţa de capital.

- Plasamentele în aur, imobil, obiecte de artă sau valută.

Piaţa financiară reprezintă un ansamblu de relaţii şi mecanisme prin intermediul cărora capitalurile disponibile şi dispersate din economie sunt puse la dispoziţia unităţilor solicitatoare de fonduri sau, cu alte cuvinte, reprezintă o piaţă organizată a transferurilor de capital de la cei cu surplus de capital către cei care resimt nevoia de capital.

Conform abordării anglo-saxone, în funcţie de termenul pentru care mobilizează capitalurile, piaţa financiară este structurată în:

- piaţă monetară;

- piaţă de capital.

Piaţa monetară constituie locul unde se interferează oferta de capitaluri disponibile pe termen scurt şi foarte scurt, de la maximum un an de zile la 24 de ore sau mai puţin, cu cererea pentru astfel de capitaluri. Intermediarul principal pe piaţa monetară este banca comercială, iar instrumentele specifice ale acesteia sunt depozitele, cecurile, biletele de ordin, certificatele de depozit, cambiile etc.

Piaţa de capital reprezintă componenta pieţei financiare care asigură întâlnirea ofertei de capitaluri cu cererea pentru capitaluri pe termen mediu şi lung. Mobilizarea capitalurilor pe această piaţă se face uzitând de titluri de valoare (valori mobiliare) specifice: acţiuni, obligaţiuni, obligaţiuni de stat pe termen mediu şi lung etc.

Multitudinea tipurilor de titluri financiare tranzacţionate pe piaţa de capital, organizarea variată a acestor pieţe şi diversitatea mecanismelor de emitere şi comercializare a produselor specifice au dus la structurarea pieţei după mai multe criterii:

- După obiectul tranzacţiei (sau după natura titlului tranzacţionat):

- Piaţa acţiunilor este piaţa în care se tranzacţionează acţiunile societăţilor pe acţiuni.

- Piaţa obligaţiunilor – locul de tranzacţionare a instrumentelor de datorie de orice fel (obligaţiuni, bonuri de tezaur etc.).

- Piaţa contractelor la termen ferm (Futures) – piaţa utilizată pentru tranzacţionarea „contract la termen”.

- Piaţa opţiunilor (Options) – piaţa în care se tranzacţionează valori mobiliare pentru livrare viitoare condiţionată.

- După modul de formare a preţurilor titlurilor financiare:

- Piaţa de licitaţie – tranzacţionarea este condusă de o parte terţă, iar preţul se formează prin suprapunerea ofertelor şi cererii pentru o anumită valoare mobiliară.

- Piaţa de negocieri – piaţa în care cumpărătorii, pe de o parte, şi vânzătorii, pe de altă parte, negociază între ei preţul şi volumul valorilor mobiliare, direct sau prin intermediul unui broker/dealer.

- După momentul finalizării tranzacţiilor:

- Piaţa la vedere (piaţa cash) - valorile mobiliare tranzacţionate sunt livrate imediat contra plată în numerar .

- Piaţa la termen – finalizarea tranzacţiei, adică livrarea titlurilor şi efectuarea plăţii se realizează la o dată viitoare, fixată in prealabil.

- După modul de organizare a pieţei:

- Piaţa organizată (Bursa) – piaţă cu reguli de tranzacţionare fixate.

- Piaţa “la ghişeu” (Over-the-Counter) – piaţă localizată la birourile brokerilor, dealerilor şi emitenţilor de valori mobiliare.

Întrucât tranzacţiile au loc în mai multe locuri, este o piaţă prin telefon, fax, telex sau computer.

Piaţa de capital, practic, este formată din două segmente:

• segmentul principal sau piaţa primară;

• segmentul secundar sau piaţa secundară.

Piaţa primară serveşte la o primă plasare a valorilor mobiliare emise, în scopul formării şi majorării capitalului social sau atragerii capitalurilor disponibile pe termen mediu şi lung.

Piaţa secundară reprezintă locul tranzacţionării (cumpărării şi vânzării) valorilor mobiliare emise şi plasate pe piaţa primară.

Tranzacţionarea pe piaţa secundară are loc prin intermediul:

- Bursei de valori (engl. Stock exchange)

- Pieţei interdealer, numită şi piaţă de negocieri (OTC – over the counter – la ghişeu)

Bursa de valori constă într-o piaţă organizată, localizată, cu reguli fixe de tranzacţionare, unde se întâlnesc cererea şi oferta pentru valori mobiliare, iar din incidenţa acestora rezultă preţurile de tranzacţie.

Piaţa interdealer (OTC) este o piaţă lipsită de locaţie, flexibilă la valorile mobiliare care se tranzacţionează în cadrul ei, iar negocierile se realizează direct între vânzător şi cumpărător prin intermediul tehnicilor de telecomunicaţie.

Oferta de capital constituie apanajul investitorilor, care pot fi persoane fizice sau juridice deţinătoare de capital disponibil provenit din venituri şi după satisfacerea nevoilor de consum.

Cererea de capital provine de la emitenţii de valori mobiliare - entităţi care au nevoie de resurse financiare. Cererea poate fi:

• Structurală: pentru finanţarea de investiţii productive de bunuri şi servicii; de creare de noi societăţi; de dezvoltare a celor existente; de achiziţionare a bunurilor şi serviciilor;

• Conjuncturală: pentru necesităţi tranzitorii, precum limitările la plafonul de credit; deficitele bugetare şi ale balanţelor.