Prețuri de transmis

Concepte :

• Liberalizarea preţurilor

• Sistem de preţuri

• Preţul mărfurilor şi serviciilor

• Preţuri speciale

• Preţuri cu ridicata

• Preţuri de comercializare

• Preţuri de transfer

• Preţuri de ofertă

• Preţuri efective

• Preţuri de gros

• Preţuri cu amănuntul

• Preţuri de import

• Preţuri de export

• Preţuri de deviz

• tarife

OBIECTIVUL CAPITOLULUI este acela de a obişnui studentul să utilizeze şi să înţeleagă necesitatea procesului de liberalizare a preţurilor , termenii cu care se operează în cadrul sistemului de preţuri , să poată calcula corect preţul ( indiferent de categorie ) , să cunoască metodele ce stau la baza stabilirii preţurilor de export şi să poată interpreta influenţa impozitelor indirecte asupra formării preţurilor .

DEFINIŢII ŞI RELAŢII

Una din trăsăturile fundamentale ale economiei de piaţă este formarea liberă a preţurilor iar necesitatea liberalizării preţurilor este justificată pentru asigurarea propriu-zisă a condiţiilor de înfăptuire a programului trecerii la economia de piaţă, prin eliminarea următoarelor aspecte negative şi anacronice din viaţa economică şi socială a ţării:

a) Eliminarea disfuncţionalităţii din domeniul preţurilor,

b) Înlăturarea anacronismului creat în funcţionarea mecanismului, în urmărirea procesului de formare a preţurilor prin reflectarea valorii în structura organizatorică a activităţii economice pe componente ale acesteia.

c) Exprimarea prin preţuri a procesului valoric al formării şi repartizării veniturilor în economie, a conexiunii dintre preţuri şi sistemul financiar

d) Racordarea nivelului şi evoluţiei preţurilor interne la preţurile mondiale

Sistemul de preţuri creat în România are trăsăturile specifice economiei de piaţă ,

distingându-se două mari structuri:

- preţurile mărfurilor şi serviciilor, care cuprind preţurile factorilor de producţie şi preţurile bunurilor şi serviciilor obţinute pe seama factorilor de producţie;

- preţurile speciale (dobânda, salariul, preţul pământului), care implică sectoare specifice de activitate, iar evoluţia lor distinctă este determinată de piaţă sau de reglementări juridice.

Preţurile mărfurilor şi serviciilor se pot grupa în următoarele categorii:

a) în funcţie de sfera de aplicare, categoriile fundamentale pentru preţuri ale producătorilor, comercianţilor şi pentru transferul (circulaţia) produselor între unităţile aceleiaşi firme în procesul cooperării: preţurile cu ridicata ale producătorilor; preţurile de comercializare (en gross şi en detail); preţurile de transfer;

b) în funcţie de formarea în mecanismul pieţei, preţurile pot fi preţuri de ofertă (preţuri de catalog, preţuri de cotaţie la bursă, preţuri de deviz ş.a.) şi preţuri efective (preţuri de contract, preţuri de licitaţie, preţuri de bursă, preţuri de consum).

 Cotaţiile de bursă se stabilesc şi se utilizează la mărfurile fungibile, ce se caracterizează prin omogenitate şi mică variaţie a parametrilor valorii de întrebuinţare: petrol, cereale, zahăr, bumbac, cafea, cacao, metale neferoase, ulei, cauciuc natural.

Mecanismul de formare a acestor preţuri prin bursă constă în stabilirea punctului de echilibru valoric dintre totalitatea ofertelor şi totalitatea cererilor prezentate de către vânzători şi cumpărători, direct sau prin reprezentanţi, în orele de funcţionare a bursei.

Preţurile astfel stabilite se afişează de către persoane autorizate, respectiv agenţii de bursă.

Există o multitudine de preţuri la niveluri de preţ cu care se operează la bursă:

• preţuri de ofertă şi preţuri de cumpărare;

• preţuri la livrările imediate şi

• preţuri la livrările la termen (oscilaţiile preţurilor de cotaţie de bursă în funcţie şi până la termenul de livrare sunt folosite în scopuri speculative).

Cotaţiile pot fi :

- efective se stabilesc pe baza tranzacţiilor ce se încheie în mod efectiv în perioada considerată. Nivelul acestora influenţează puternic şi preţul altor produse (similare, substituibile, complementare etc.).

- nominale sunt stabilite pentru produsele care în mod obişnuit sunt cotate la bursă dar pentru care, în perioada considerată, din lipsă de cerere sau ofertă, nu se încheie tranzacţii.

Când pentru un produs nu se încheie tranzacţii la bursă o perioadă scurtă de timp (1-3 zile), se porneşte să se coteze din nou de la ultima cotaţie efectivă înregistrată la închiderea bursei.

Dacă intervalul fără tranzacţii este mai mare, ca punct de plecare se consideră, de asemenea, ultimul nivel al cotaţiei efective dar corectat în raport cu modificările de preţ înregistrate la produsele similare care au fost cotate în perioada considerată.