Specificul Determinării Tarifelor la Servicii

Tarifele sunt o categorie specifică a preţurilor care se stabilesc şi se aplică în domeniul prestărilor de servicii efectuate, atât pentru unităţile economice, cât şi pentru populaţie. Natura economică a preţului şi tarifului este aceeaşi. Deosebirile care apar rezultă din existenţa tarifului ca expresie concretă a categoriei de preţ într-un domeniu specific de activitate. Astfel, preţui este expresia bănească a valorii de schimb al unei mărfi în calitate de obiect, de bun material cu existenţă de sine stătătoare, pe când tariful reprezintă expresia bănească a valorii unei mărfi în calitate de activitate şi nu de obiect. Totuşi există unele excepţii, ca de exemplu: deşi apa şi energia electrică sunt încadrate în clasificarea economică ca produse, pentru distribuirea şi consumul lor se aplică tarife, pentru gazele naturale se aplică în schimb preţuri, pentru confecţiile efectuate de unităţile cooperatiste se practică preţuri dacă confecţiile se execută în serie, şi se aplică tarife dacă confecţiile se execută la comandă etc. deseori limbajul practic sau în vorbirea curentă, se produce o substituire reciprocă a noţiunii de tarif şi taxă. Delimitarea între tarif şi taxă se face din mai multe puncte de vedere. În primul rând, după destinaţia lor, şi anume: taxele ce virează la bugetul de stat şi au, în general, caracter fiscal, pe când tarifele se încasează de unităţile prestatoare de servicii ca echivalent al valorii prestaţiilor. În al doilea rând, în cazul tarifelor se determină, se evidenţiază şi se urmăresc costurile prestaţiilor, pe când în cazul taxelor nu se calculează şi se evidenţiază astfel de costuri. Delimitarea se mai poate realiza, în al treilea rând, şi prin prisma organelor care le stabilesc, şi anume: stabilirea tarifelor este de competenţa organelor prestatoare, iar stabilirea taxelor intră în componenţa organelor financiare, şi se efectuează pe baza actelor normative adoptate de către organele puterii sau administraţiei de stat.

Elementele de bază a fundamentării tarifelor sunt următoarele:

- costurile, adică valoarea materialelor care sunt supuse prelucrării şi a pieselor de schimb ce se montează;

- profitul unităţii prestatoare;

- TVA;

- raportul cerere-ofertă.

Deşi natura economică a preţului şi tarifului este aceeaşi şi se aplică aceleaşi principii şi metode de fundamentare şi negociere, apar totuşi unele particularităţi determinante de specificul producerii serviciilor. Astfel, structura tarifelor este mai simplă, deoarece costul serviciilor lor nu include cheltuielile de desfacere. Deasemenea, în tarif nu se cuprinde adaosul comercial. alte particularităţi în ce priveşte structura şi nivelul costurilor serviciilor sunt generate de factorii ce urmează:

- variaţia mare a necesităţilor pentru unele servicii în timpul anului (iluminat, încălzit);

- dispersarea teritorială a unor servicii şi organizarea lor în unităţi mici (cu unele excepţii: unităţile de transporturi, comunicaţii, distribuire a energiei electrice etc.);

- efectuarea unor prestaţii nu numai la sediul unităţii, ci şi la domiciliul consumatorilor;

- ponderea mare a manoperei în structura costului.

Aceşti factori condiţionează nivelul costurilor şi fac ca posibilităţile de reducere a acestora şi de creştere a productivităţii muncii să fie mai reduse. De exemplu, dacă în cazul preţurilor ponderea materiilor şi materialelor în costuri poate reprezenta 70-80%, în cazul serviciilor materiile şi materialele nu depăşesc 10-15% din costuri. Aici ponderea mare o au salariile şi creşterea lor antrenează o creştere a costurilor serviciilor.

Principalul criteriu de clasificare a tarifelor îl constituie natura serviciilor, după care există următoarele grupe de tarife:

Tarifele pentru serviciile personale tradiţionale sunt cele fixate pentru reparaţii, pentru executarea de confecţii, pentru uşurarea muncii găspodăreşti etc, ele fiind diferenţiate în funcţie de calitatea execuţiei, frecvenţa şi urgenţa prestaţiei;

Tarifele pentru serviciile colective cuprind tarifele pentru transporturi şi telecomunicaţii, pentru activităţile gospodăriei comunale şi locative, pentru serviciile hoteliere etc.;

Tarifele pentru serviciile de creaţie-inovaţie se aplică în cazul serviciilor de cercetare, de proiectare, de marketing, de implementare a unor tehnologii etc.;

Tarifele pentru turism şi alimentaţie publică cuprind tarifele de cazare, pentru serviciile de turism etc.;

Tarifele pentru serviciile efectuate în agricultură sunt cele percepute pentru lucrările agricole mecanizate, fiind diferenţiate în funcţie de natura lucrărilor, de preţurile de achiziţie ale produselor agricole, de natura solurilor etc.

=2=

În transporturi tarifele sunt diferenţiate pe două categorii de trafic: de mărfuri şi de călători. Elementele de bază la calcularea tarifelor sunt kilometrul sau tona-kilometru.