Strategii de politică monetară

1. Obiective intermediare de politică monetară

2. Obiective operaţionale de politică monetară

1. OBIECTIVE INTERMEDIARE DE POLITICĂ MONETARĂ

Prin intermediul obiectivelor intermediare, trebuie să se realizeze, in definitiv, prezentarea direcţiilor de acţiune ale băncii centrale in ceea ce priveşte măsurile de politică monetară. „Brunner şi Meltzer defineau problema obiectivelor intermediare ca o problemă de alegere a unei (sau a unor) strategii optime care să conducă politica monetară in condiţii de incertitudine şi de inregistrare de lag-uri in ceea ce priveşte obţinerea de informaţii despre obiectivele fundamentale ale politicii.”

De asemenea, trebuie să precizăm că existenţa acestor lag-uri in ceea ce priveşte răspunsul la măsurile de politică monetară, la nivel macroeconomic, ca de altfel şi a condiţiilor de incertitudine in care evoluează economiile contemporane, impune stabilirea unor obiective intermediare precise care să conducă, in ultimă instanţă, la atingerea ţintei finale de politică monetară.

Acestea se regăsesc in cadrul strategiilor indirecte de politică monetară prezentate anterior.

2. OBIECTIVE OPERAŢIONALE DE POLITICĂ MONETARĂ

Realizarea obiectivelor intermediare de politică monetară reliefează eficacitatea măsurilor de politică monetară adoptate. In timp s-au evidenţiat mai multe variabile monetare care pot fi avute in vedere ca obiective intermediare de politică monetară:

- cursul de schimb;

- rata dobanzii de piaţă;

- agregatele monetare;

- nivelul creditului din economie;

- sau chiar preţul altor active financiare.

Toate aceste elemente pot fi influenţate in mod indirect, motiv pentru care se impune stabilirea obiectivelor operaţionale ce trebuie urmate de banca centrală, astfel incat să se ajungă, in cele din urmă, la realizarea obiectivului final.

Prin intermediul acţiunii exercitate de banca centrală, prin folosirea instrumentelor de politică monetară, obiectivele pot fi influenţate in mod direct, variaţia acestora generand modificări la nivelul principalelor variabile monetare din economie care, mai departe, influenţează economia in ansamblul său.

De-a lungul timpului, in cadrul ţintelor operaţionale s-au inclus:

- controlul creditului;

- controlul ratei dobanzii pe termen scurt de pe piaţa interbancară;

- controlul bazei monetare.

Dacă avem in vedere controlul creditului, aceasta impune chiar dintr-un inceput o implicare a băncii centrale in ceea ce priveşte politica de creditare a instituţiilor financiare din cadrul sistemului bancar analizat. Acest obiectiv operaţional este specific, in principal, economiilor centralizate sau aflate la inceputul perioadei de tranziţie către economia de piaţă, caz in care dezvoltarea incipientă a pieţei nu-i poate permite băncii centrale să utilizeze alte parghii pentru atingerea obiectivelor finale.