Balneoclimatologie

Curs nr. 1

Introducere

Balneologia = este un domeniu ştiinţific conectat medicinei; în România fiind introdusă de balneoclimatologie şi fizioterapie. Se foloseşte în noţiunile geografice termenul de staţiune balneoclimatică şi nu balneoclimaterică. În Germania este cunoscut termenul de klimatische station (staţiune climatică).

Staţiunile balneoclimatice au rol de oprire a viciilor ca tabagismul sau alcoolismul; relaxare fizică şi psihică; ca nucleu de activităţi individuale; loc în care se poate determina unitatea familiei etc.

Staţiunile balneare climatice sunt legate de 2 componente: cea a cadrului natural, redate de climă şi de resurse minerale (izvoare şi ape termale).

Staţiunile clasice sunt distribuite geografic după starea climatică ce poate fi favorabilă practicării acestui tip de turism, (zonele temperate de tip continentale şi chiar oceanice), des întâlnire în zonele depresionare şi montane.

Staţiuni balneare importante de pe continental european:

Italia - Abano Terme - Montenegro Terme (Italia), cunoscută sub numele de Abanio Bagni în provincia Padova, pentru izvoarele sulfuroase şi radioactive, ce izvorăsc la o T de 85ºC din Monte Ireno; Montecatini Terme, regiunea Toscana, în zona mţ. Apenini.

Franţa - Aix les Bains, regiune balneară în Savoia, izvoare calde cu T de 35-40ºC ce provin din strate geologice de la 1.500-2.000 m adâncime, ceea ce garantează puritatea apelor; Vichy, pe teritoriul staţiunii există 12 izvoare minerale calde şi reci în care doar 6 mai funcţionează, cunoscute prin concentraţia ridicată în sodiu şi CO2.

Germania – Baden-Baden, cea mai importantă zonă balneară de lux din Germania, unde pe lângă activitățile de tratament se organizează unele evenimente speciale, precum: festivaluri, congrese, întruniri de afaceri etc.; Karlovy Vary (Kaurlsbad), unde se găsesc 75 de izvoare minerale şi termale cu T de 50-60ºC, izvoarele sunt legate între ele prin numeroase colonade acoperite; Heniz, amenajată în 1960, apa se schimbă la 48 de ore prin intermediul unui izvor cu debit de 51 m³/sec., T de 35ºC şi in timpul iernii.

Rusia - Kislowodsk – Mineralnai Vodi, pentru cura balneară.

Anglia - Bath, situat pe râul Avon. fiind singura regiune din UK cu ape termale.

Polonia - Ciehocinek, cu un microclimat specific caracterizat prin concentraţia ridicată în aerosoli; proprietăţile terapeutice ale izvoarelor minerale saline eficiente în boli cardiovasculare, respiratorii, ortopedice, reumatice etc.

Elveţia - Davos, microclimatul de aici este cunoscut pentru proprietăţile sale deosebite pentru tratarea bolilor respiratorii, şi ca renumit centru de practicare a sporturilor de iarnă.

Slovacia - izvoarele minerale sulfatate cu T de 70ºC, unul dintre cele mai cunoscute staţiuni balneare pentru tratarea afecţiunilor reumatice, cu nămol cald pentru tratarea artrozelor, sclerozelor, ş.a.

27-02-2009

Curs nr. 2

Concepte ale balneoclimatologiei

balneum (lat.) – baie;

logos (gr.) – studiu;

balneologie (fr.) – balneologie;

BALNEOLOGÍE s.f. ramură a medicinei care studiază acţiunea profilactică şi curativă a apelor termale sau minerale şi a nămolurilor.

CLIMATOLOGÍE s.f. ramură a meteorologiei care se ocupă cu studierea climei de pe glob şi cu importanţa ei pentru viaţa organică.

Hidroterapia sau terapia denumită spa (oraş în Germania numit Spa, unde din sec. XIV au fost descoperite izvoare minerale, folosite în terapie); termenul de spa - omonim de la sanitas per aqua (lat.).

Hipocrate în sec. IV î.Hr. considera băile mai mult decât o măsură de igienă corporală. Acesta enunţase o teorie conform căreia, toate bolile sunt determinate de dezichilibre în balanţa fluidelor din organism, iar reechilibrarea acestei balanţe putea fi realizată prin schimbarea modului de viaţă ce includea băile, plimbările şi masajul. În Grecia Antică, băile publice erau asociate cu şcolile şi cu activităţile sportive.

În perioada Imperiului Roman, băile termale s-au dezvoltat în conexiune cu eforturile de recuperare fizică a soldaţilor sau pentru odihna acestora. În perioada Imperiului Roman hidroterapia şi cura cu ape minerale era recomandată pentru prima dată în scop terapeutic. Pliniu cel Bătrân indica diferite proprietăți ale diverselor categorii de ape minerale şi termale.