Concepția Sistemică în Geografia Fizică și Domeniul de Studiu al GFR

România reprezintă o realitate geografică complexă, fizică şi umană, care se studiază pe baza unor concepte şi a unei metodologii proprii care cuprinde metode clasice şi moderne specifice Geografiei, dar şi unor ştiinţe conexe (în special din domeniul geologic).

Realitatea geografică a teritoriului românesc este abordată în viziune sistematică pentru că acest teritoriu se comportă ca un sistem deschis, dinamic, deci în plin proces de evoluţie, sistem care prezintă o structură proprie cât şi funcţii complexe.

Sistemul geografic al României se compune din 2 mari subsisteme: sistemul fizico-geografic şi sistemul antropo-geografic.

În cadrul celor 2 subsisteme se regăsesc o serie de componente aflate în interacţiune şi care funcţionează pe baza unor relaţii: sistemul relaţiilor fizico-geografice şi sistemul relaţiilor antropo-geografice, cele două formând sistemul relaţiilor geografice.

Între cele 2 subsisteme (fizico-geografic şi antropo-geografic) există relaţii de dominanţă, eventual de subordonare.

În cadrul sistemului geografic avem de-a face cu o serie întreagă de intrări în sistem, de obicei intrări de energie şi de masă, dar şi cu ieşiri din sistem, sub formă de energie şi de masă.

Domeniul de studiu al GFR are în vedere analiza componentelor sistemului, componente privite individual dar şi a relaţiilor care se stabilesc între aceste componente. Astfel, componentele sistemului sunt înlănţuite logic şi se condiţionează reciproc. Din acest motiv, se vor analiza componentele şi relaţiile dintre acestea pentru ansamblul teritoriului românesc.

Categorii ale sistemului geografic:

A) mediul abiotic, în care avem de-a face cu următoarele componente:

- geologic (L - litologie)

- relief (R)

- climatic (C)

- hidric (H)

B) mediul biotic, cu următoarele componente:

- vegetaţia (V)

- fauna (F)

C) solul (S) – funcţionează pe baza tuturor celorlalţi factori menţionaţi mai sus.

D) omul (A)

În cazul GFR discutăm despre un teritoriu predefinit, motiv pentru care GFR aparţine şi domeniului de studiu al Geografiei Regionale.

Poziţia geografică a României pe Glob

România este situată în Emisfera Nordică, aproximativ la mijlocul distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord. O consecinţă a acestui fapt este climatul temperat. Acest climat este determinat de fluxul energetic, radiaţia solară de pe teritoriul românesc având o valoare medie în comparaţie cu valorile din zona caldă şi zona rece.

Prin partea sudică a României trece paralela de 45° latitudine N, iar prin partea centrală trece paralela de 46° latitudine N (Variaş – Zam - Vinţu de Jos – Agnita – Hoghiz - Târgu Secuiesc – Soveja – Pufeşti - Suceveni).

În longitudine, România este situată în Emisfera Estică, prin partea centrală a ţării trecând meridianul de 25° longitudine E (Lunca Ilvei – Sovata – Făgăraş – Roşiori de Vede - Ciuperceni). Poziţia în longitudine determină fusul orar al României, practic faţă de meridianul de 0° ora oficială fiind decalată cu 2 ore.

Poziţia matematică a României pe Glob este determinată de coordonatele geografice în funcţie de extremităţile ţării.

Coordonatele latitudinale extreme:

- 43°37'07'' latitudine N, pe Dunăre în dreptul localităţii Zimnicea.

- 48°15'06'' latitudine N, la Horodiştea.

Coordonatele longitudinale extreme:

- 20°15'44'' longitudine E, la vest de Beba Veche.

- 29°41'24'' longitudine E, la est de localitatea Sulina, la ţărmul Mării Negre.

Consecinţe ale poziţiei matematice:

- dispunerea României pe aproape 5° latitudine N determină apariţia zonalităţii fito-pedo-climatice (zonalitate orizontală).

- durata inegală a zilelor şi a nopţilor, astfel ziua cea mai lungă se înregistrează la solstiţiul de vară în punctul extrem nordic al României (16h3min în N extrem, respectiv 15h26min în sudul extrem), în timp ce ziua cea mai scurtă se înregistrează la solstiţiul de iarnă în punctul extrem nordic, cu o diferenţă de aproximativ jumătate de oră (8h21min în N, respectiv 8h56min în S).

- consecinţa poziţiei în longitudine este dată de expunerea teritoriului românesc faţă de Soare în cadrul unei rotaţii complete a Pământului pe un interval de timp t = 37'42''. În momentul producerii amiezii se întârzie de la E la V cu 8,5 minute la Iaşi, cu circa 15 minute la Bucureşti, 24 minute la Cluj şi 34 minute la Timişoara.