Morfometria Bazinelor

Elemente de morfometrie a bazinelor hidrografice şi reţelei hidrografice

Elementul definitoriu principal al unui râu este teritoriul de pe care el îşi colectează apele, teritoriu denumit bazin de recepţie sau bazin hidrografic şi care determină de regulă caracterul general al râului şi principalele sale caracteristici. Noţiunea este similară şi pentru alte obiecte acvatice, precum lac, mare etc. Se foloseşte şi denumirea mai scurtă de bazin al râului etc.

Se disting bazine de suprafaţă (superficiale) şi bazine subterane. Bazinele de suprafaţă determină în principal mărimea alimentării râurilor direct din ploi, prin şiroaie, iar bazinele subterane determină în principal mărimea alimentării râurilor din apele subterane. Bazinele de suprafaţă şi subterane pot fi diferite, dar diferenţele dintre ele nu au importantă practică decât pentru râuri foarte mici şi situaţii geologice deosebite.

Bazinele de suprafaţă sunt delimitate de cumpenele apelor de suprafaţă. Acestea sunt liniile care unesc punctele de pe suprafaţa terenului din care apa, aflată în exces la suprafaţa terenului în urma ploilor, poate porni fie spre obiectul acvatic care interesează, fie spre obiecte acvatice vecine. Intr-o definiţie mai liberă, cumpenele de apă sunt locurile geometrice ale picăturilor de apă în exces nehotărâte spre ce obiect acvatic să se îndrepte.

Liniile de cumpănă a apelor de suprafaţă se determină relativ uşor şi precis pe hărţi cu curbe de nivel la scări potrivite. Limitele bazinelor subterane sunt mai greu de determinat, pentru determinarea lor fiind necesare şi lucrări geologice (inclusiv cartări şi foraje).

Bazinele hidrografice determină – prin condiţiile lor de climă, relief, geologie, sol, vegetaţie - bogăţia de apă a râurilor, variaţia în timp a acestora şi alte caracteristici ale râurilor.

Limitele unui bazin se pot modifica pe cale naturală într-un interval de timp oarecare, prin acţiunea continuă a factorilor dinamici. Un rezultat al acestei acţiuni poate fi captarea unui râu de către un altul datorită dezvoltării profiturilor longitudinale, adică adâncirii albiei şi înaintării ei către culme.

Elemente de morfometrie a bazinelor hidrografice

Dintre caracteristicile geometrice ale bazinelor care prezintă un interes mai mare putem menţiona:

- suprafaţa, inclusiv modul de concentrare a bazinelor parţiale;

- altitudinea medie a versanţilor bazinului;

- panta medie a versanţilor bazinului.

Suprafaţa bazinului notată în general prin F şi exprimată de regulă în kmp este cuprinsă în interiorul proiecţiei în plan a limitelor bazinului. Probleme deosebite se pun în legătură cu modul în care se compune suprafaţa unui bazin de râu din bazinele parţiale componente. Folosind datele în plan asupra confluentelor, asupra suprafeţelor pe dreapta şi pe stânga corespunzătoare, se poate construi un grafic al dezvoltării bazinului.

Mărimea suprafeţei bazinului are un rol deosebit în producerea fenomenelor hidrologice şi în evoluţia lor. Într-un bazin mic, evoluţia cantităţilor de apă în râu urmăreşte îndeaproape regimul precipitaţiilor. O ploaie se resimte imediat în creşterea apelor râului, iar o perioadă relativ scurtă lipsită de precipitaţii are drept urmare scăderea lor.