Pedologie

1.NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Denumirea de Pedologie provine din limba greacă, de la pedon = sol, ogor, suport şi logos = vorbire (ştiinţă), altfel spus Ştiinţa solului.

Pedologia reprezintă ştiinţa care se ocupă cu studiul solului.

Ştiinţa solului analizează următoarele aspecte legate de sol:

- Constituenţii

- Organizarea şi relaţiile dintre constituenţi

- Originea şi evoluţia solului

- Dinamica actuală a proceselor din sol în raport cu factorii de mediu

- Proprietăţile şi funcţiile solului

- Utilizarea solurilor

- Pedologia are un caracter complex generat de complexitatea formării solului şi este în acelaşi timp o ştiinţă de graniţă (interdisciplinară):

- Pedogeografia sau Geografia solurilor reprezintă o ramură a Pedologiei dar şi a Geografiei.

Geografia solurilor reprezintă ştiinţa care se ocupă cu studierea caracteristicilor, genezei şi distribuţiei solurilor, cât şi cu relaţiile solului cu factorii de mediu şi cu protecţia acestuia.

- Importanţa celor două ştiinţe a crescut şi mai mult în ultimul timp, datorită presiunii umane crescânde şi utilizării neraţionale a resurselor de sol.

- În acest sens, actualmente omenirea se află în faţa următoarei provocări: “Cum să asigure necesarul de alimente, fără a se distruge resursele de sol”.

SCURT ISTORIC

- Primele idei referitoare la sol au apărut la vechii greci, Aristotel considerându-l unul dintre cele 4 elemente componente ale Universului, alături de aer, apă şi foc. El dădea şi unele însuşiri ale pământului spunând că poate fi cald sau rece, umed sau uscat, greu sau uşor, tare sau moale.

- De asemenea, Teofrast (371-286 î.Hr.) îl numeşte edafos pentru a putea fi deosebit de Pământ ca planetă.

- Informaţii despre anumite însuşiri ale solului avem şi de la romanii Cato, Varro, Columella şi Plinius.

- În perioada Evului Mediu, singurele referiri la sol se găsesc în scrierile arabe.

- Precursorii Pedologiei ca ştiinţă au fost F.A. Fallou şi F.V. Richthofen, primul propunând şi denumirea de pedologie.

- Întemeietorul pedologiei ca ştiinţă este rusul V.V. Dokuceaev, care în anul 1883 a publicat lucrarea “Cernoziomul rusesc”, în care pune bazele pedologiei.

- Un moment important îl reprezintă anul 1924 în care este întemeiată Societatea Internaţională de Ştiinţa Solului.

- Contribuţii importante în dezvoltarea pedologiei au avut şi au FAO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie) cu sediul la Roma şi ISRIC ( Centrul internaţional de informare şi referinţe despre sol) cu sediul la Wageningen în Olanda.

- În Romănia, primele informaţii despre sol apar în lucrările lui Ion Ionescu de la Brad şi Matei Drăghiceanu.

- Un rol important l-a jucat înfiinţarea în anul 1906 a Secţiei agrogeologice în cadrul Institutului Geologic, condusă de către Gheorghe Munteanu Murgoci (1872-1925) fondatorul pedologiei româneşti.

- Actul de naştere al pedologiei în România a fost în anul 1911, când Gheorghe Munteanu Murgoci împreună cu colaboratorii săi Emil Protopopescu Pache şi Petre Enculescu publică o hartă şi o caracterizare a solurilor zonale din România.

- Un alt moment important îl constituie anul 1970 când ia fiinţă Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie din Bucureşti.

DEFINIŢIA SOLULUI

- Solul reprezintă în primul rand mediul de dezvoltare al plantelor şi resursa de bază pentru viaţa animalelor şi oamenilor.

- Concepţiile referitoare la sol au evoluat în timp de la uscatul ferm pentru omul primitive, la support pentru plante odată cu apariţia agriculturii.

- Şcoala agrogeologică considera solul ca fiind numai produsul de alterare a rocilor de la suprafaţa scoarţei.

- Şcoala agronomică şi cea agrochimică considerau că solul este numai un mediu poros care asigură apa aerul şi elementele nutritive necesare plantelor.