Curs TOAIA

I. INTRODUCERE

Transportul operaţional în oricare domeniu este o activitate deosebit de importantă, fiind determinantă uneori în stabilirea vitezei unui proces tehnologic. Prin aceasta se asigură mecanizarea operaţiilor de ridicare şi transport în producţia individuală, de serie mică până la producţia de masă, între diferitele maşini, utilaje şi instalaţii ce intră în componenţa liniilor tehnologice, linii automatizate sau sisteme flexibile de prelucrare.

Transportul operaţional tratează ansamblul tuturor mecanismelor şi maşinilor de ridicat şi de transportat materiale, folosite atât în cadrul fluxului tehnologic principal, cât şi în celelalte activităţi auxiliare sau adiacente. În funcţie de specificul procesului de lucru pe care-l realizează, acestea se pot grupa în două categorii distincte:

● mecanisme şi maşini de ridicat;

● instalaţii de transportat.

Maşinile de ridicat servesc pentru a deplasa pe verticală o sarcină constituită dintr-un corp solid, de cele mai multe ori combinată cu o deplasare în plan orizontal a întregii maşini de ridicat sau a unei părţi a acesteia. Astfel, sarcina preluată şi ridicată dintr-un anumit punct, poate fi coborâtă şi predată în oricare alt punct situat în raza de acţiune a maşinii.

În timpul funcţionării ei, maşina de ridicat se sprijină pe un reazem, pe o fundaţie fixă, pe o cale de rulare sau pe un vehicul terestru sau plutitor. În anumite condiţii speciale, ridicarea unor corpuri se poate realiza cu elicopterul, dar acesta nu intră în categoria maşinilor de ridicat.

Din definiţie, maşinile de ridicat acţionează după o succesiune de cicluri de lucru, fiecare ciclu fiind alcătuit din operaţii de ridicare, deplasare şi coborâre, urmate de pauze mai lungi sau mai scurte. Prin urmare, maşinile de ridicat sunt de tipul cu funcţionare periodică sau intermitentă.

Instalaţiile de transportat servesc la realizarea unui flux continuu de sarcini individuale care se succed sau de materiale în vrac. Ele pot realiza, pe lângă transport, ridicarea sau coborârea fluxului de materiale care, în funcţie de construcţie lor, pot asigura unghiuri de lucru cuprinse între 0-900.

Deoarece instalaţiile de transportat au lungimea care acoperă întreaga distanţă de transport, vehiculele de transport, care nu au un flux continuu de material, nu pot face parte din categoria instalaţiilor de transportat, în sensul definiţiei de mai sus.

1.1. Clasificarea maşinilor şi instalaţiilor de ridicat şi de

transportat.

La clasificarea maşinilor de ridicat, în vederea unificării denumirilor, sistematizării şi codificării lor, acestea sunt cuprinse în grupele principale de produse 381 şi 382. Astfel, grupa 381 se referă la poduri rulante şi macarale, iar grupa 382 se referă la utilajele de ridicat, transportat şi manipulat, altele decât podurile rulante şi macaralele.

Există o multitudine de criterii după care se pot clasifica maşinile de ridicat, dar din punct de vedere tehnic poate fi considerată satisfăcătoare clasificarea după criteriul complexităţii şi al numărului mişcărilor de lucru, în raport cu care avem trei grupe:

- mecanisme simple de ridicare;

- ascensoare şi platforme ridicătoare de lucru;

- macarale.

Mecanismele de ridicare asigură efectuarea unei singure mişcări de deplasare a sarcinii, de regulă pe verticală (ridicare-coborâre), uneori pe o traiectorie înclinată sau orizontală (la tractarea sarcinilor). Acţionarea acestor mecanisme se realizează fie manual, fie cu ajutorul unor motoare termice sau electrice, iar detalierea clasificării lor este următoarea:

Mecanisme simple de ridicat:

a. vinciuri:

- cu şurub;

- cu cremalieră;

- hidraulice;

b. palane:

- cu cablu;

- cu lanţ;

c. trolii:

- reversibile (cu cuplaj permanent);

- nereversibile (cu ambreiaj);

- cabestane şi trolii cu fricţiune

d. tirfoare;

e. platforme de ridicare:

- mecanice cu şurub;

- hidraulice.

De menţionat este faptul că aceste mecanisme sunt utilizate fie ca mecanisme independente (din ce în ce mai rar), fie intră în componenţa macaralelor sau a maşinilor de ridicat complexe.