Decizii Manageriale

Decizii manageriale

Managerii eficace trebuie sa ia decizii pentru a solutiona problemele care apar în cadrul organizatiilor. Este necesar sa se ia o decizie atunci când sunt îndeplinite urmatoarele conditii: exista o discrepanta între rezultatele dorite si situatia actuala, decidentul este constient de aceasta discrepanta, este motivat sa o elimine si dispune de resursele necesare pentru aceasta.

Deciziile programate sunt cele repetitive si de rutina si sunt adoptate din obisnuinta sau pe baza politicilor organizatiei. Deciziile neprogramate sunt nestructurate si au caracter de unicat.

Managerii trebuie sa ia decizii în conditii de mediu schimbatoare si complexe care au o influenta semnificativa asupra deciziilor prin cantitatea informatiilor disponibile (conditii de certitudine, risc si incertitudine), obiectivele organizationale si cele individuale ale decidentului, sistemul de valori al managerului si cultura organizationala precum si o serie de alte conditii de mediu intern sau extern.

Unele decizii trebuie delegate pentru a le permite managerilor sa îsi utilizeze timpul pentru rezolvarea problemelor cele mai importante pentru realizarea obiectivelor organizationale. Este recomandabila utilizarea unui proces rational de luare a deciziilor care cuprinde 5 pasi.

Managerii trebuie sa decida când si în ce masura îsi vor implica subordonatii în luarea deciziilor. Implicarea subordonatilor poate conduce la cresterea calitatii deciziilor si a gradului de implicare în implementarea acestora. Ea se va realiza numai în anumite conditii si pentru anumite decizii deoarece implica costuri ridicate.

Luarea deciziilor reprezinta activitatea centrala a unui manager; toate celelalte activitati sunt desfasurate pentru a se asigura luarea de decizii corecte sau, daca decizia a fost deja adoptata, pentru implementarea si monitorizarea eficientei sale.

LUAREA DECIZIILOR

În mediul actual aflat în permanenta schimbare, procesul complex al luarii de decizii devine tot mai dificil. Cei care iau decizii sunt constrânsi de mediul în care actioneaza. Desi luarea deciziilor reprezinta un proces dinamic si în permanenta dezvoltare, deciziile au câteva elemente comune. Fiecare decizie este luata în mediul caracteristic unei organizatii si toate deciziile presupun parcurgerea câtorva pasi elementari.

Managerii iau decizii într-un mare numar de situatii; tipul deciziilor variaza în functie de nivelul pe care îl ocupa managerul în cadrul organizatiei, precum si de natura postului pe care îl detine.

Putem identifica doua tipuri de decizii: decizii programate si decizii neprogramate.

Deciziile programate sunt decizii repetitive si de rutina. În conditiile frecventei ridicate a aparitiei unei anumite situatii, managerul îsi creeaza un obicei (o regula, o procedura) prin care va rezolva aceasta situatie. Organizatiile au politici scrise si nescrise care au rolul de a simplifica luarea deciziilor, de a economisi timp si de a permite organizatiilor sa îsi coordoneze si controleze activitatea. Un exemplu de decizie programata îl reprezinta decizia de angajare luata de departamentul de resurse umane al unei organizatii.

Deciziile programate sunt cel mai usor de luat, datorita faptului ca managerii au la dispozitie o serie de reguli, proceduri si politici. În luarea unei decizii managerul trebuie sa tina însa cont de faptul ca aceste planuri sunt aplicabile doar în anumite conditii.

Deciziile de rutina nu sunt neaparat simple si sunt importante pentru organizatie. În situatia în care o problema apare în mod repetat si daca elementele ei pot fi definite, prevazute si analizate, atunci poate fi definita o decizie programata în legatura cu problema respectiva.

Deciziile neprogramate sunt deciziile luate în conditii nestabilite sau în situatii unice. Pentru rezolvarea acestor probleme nu exista proceduri prestabilite, fie datorita faptului ca nu au mai fost întâlnite, fie pentru ca sunt foarte importante si complexe. Un exemplu de decizie neprogramata îl constituie decizia de lansare a unei noi linii de produse.

Pe masura ce un manager urca în ierarhia organizationala, devine tot mai importanta capacitatea lui de a lua decizii neprogramate, iar timpul alocat luarii acestor decizii creste în detrimentul timpului alocat luarii de decizii programate, care reprezinta preocuparea principala a ocupantilor nivelelor manageriale inferioare.

Unul dintre factorii de care sunt influentati managerii în procesul de luare a deciziilor îl reprezinta gradul de incertitudine al rezultatelor fiecarei alternative decizionale formulate. În cadrul organizatiilor, managerii iau decizii în conditii de certitudine, risc sau incertitudine.

Decizii în conditii de certitudine. Atunci când managerii stiu cu siguranta care sunt alternativele si rezultatele asociate fiecarei alternative, spunem ca exista conditii de certitudine.

În organizatii, însa, sunt putine deciziile care sunt luate în astfel de conditii, datorita complexitatii si naturii schimbatoare a societatii. Un concept ideal (asemanator oarecum celui de concurenta perfecta), conditia de certitudine furnizeaza un cadru al evaluarii conditiilor de risc în luarea deciziei.

Gradul în care un manager are încredere într-o anumita decizie depinde de gradul de certitudine în care este luata decizia respectiva. Cu alte cuvinte, cu cât este mai sigur un manager de rezultatele unei decizii, cu atât va avea mai multa încredere luând acea decizie.

Decizii în conditii de risc. Se apreciaza ca exista conditii de risc atunci când trebuie luata o decizie pe baza unor informatii incomplete. Desi informatiile sunt incomplete, managerii au posibilitatea sa calculeze probabilitatile evenimentelor, precum si ale rezultatelor si costurilor acestora, selectând apoi alternativa cea mai favorabila. Probabilitatile pot fi determinate în mod obiectiv din date istorice, sau în mod subiectiv, pe baza experientei trecute sau a intuitiei.