Extras din curs
Firma îşi desfăşoară activitatea productivă într-un anumit cadru
organizatoric, presupunând un ansamblu de activităţi dinamice şi complexe, care se
pot grupa în anumite funcţiuni ce se condiţionează reciproc. Iniţiatorul conceptului
de funcţiune a fost Henry Fayol, care, pe baza unei analize a întregului complex de
activităţi, a realizat o regrupare a acestora pe funcţiuni: tehnică, comercială,
financiară, contabilă, de securitate, administrativă.
În timp, conceptul de funcţiune a suferit numeroase modificări, evoluţia lui
fiind influenţată de următorii factori:
- progresul tehnic, ca factor de bază al determinării structurii şi
complexităţii activităţii întreprinderii;
- sistemul socio-economic, în cadrul căruia a fost definit şi aplicat.
Funcţiunea poate fi definită prin ansamblul activităţilor orientate spre
realizarea unor obiective derivate, rezultate din obiectivele generale ale
întreprinderii. O anumită funcţiune se prezintă în practică ca o grupare concretă de
activităţi omogene, specializate.
La proiectarea funcţiunilor întreprinderii se ţine seama de o serie de criterii:
- criteriul identităţii activităţilor grupate într-o funcţiune;
- criteriul de complementaritate, care cere gruparea într-o funcţiune a unor
activităţi diferite, între care se află relaţii de completare reciprocă sau de
auxiliaritate;
- criteriul convergenţei, care cere gruparea într-o funcţiune a unor activităţi
diferite, orientate însă spre realizarea aceloraşi obiective.
Pentru o întreprindere modernă se pot defini 5 funcţiuni de bază: cercetaredezvoltare,
comercială, de producţie, financiar-contabilă, de personal, toate
aceste funcţiuni fiind într-o strânsă interdependenţă (se întrepătrund şi se
completează reciproc). Aceste funcţiuni formează sistemul organizării procesuale
a firmei.
1. Funcţiunea de cercetare-dezvoltare
Cuprinde activităţile prin care se studiază, se concepe, se elaborează şi se
realizează viitorul cadru tehnic, tehnologic şi organizatoric al firmei. Pentru
realizarea acestei funcţiuni, firma efectuează studii, elaborează documentaţii şi
proiecte de dezvoltare a produselor, pentru dezvoltarea şi modernizarea
capacităţilor de producţie, introducerea unor noi tehnologii de fabricaţie, etc.
Pentru realizarea funcţiunii de cercetare-dezvoltare se deosebesc mai multe
opţiuni ale firmei:
- firma poate desfăşura cercetare fundamentală pentru a-şi spori fondul de
cunoştinţe privind procesele fundamentale specifice procesului său de
fabricaţie;
- firma poate aborda o cercetare strategică, cu scopul de a lărgi numărul
proiectelor de cercetare-dezvoltare aplicabile, compatibile cu activitatea
sa, pentru a impulsiona cercetarea aplicativă;
- firma poate dezvolta o nouă concepţie asupra produselor pentru a le
asigura un grad sporit de viabilitate;
- firma poate cumpăra informaţie tehnică sau poate cumpăra know-how,
prin intermediul diferitelor servicii de consultanţă tehnică;
- firma poate investi în echipament de proces sau alte input-uri
intermediare, care încorporează activitatea de cercetare-dezvoltare a altor
firme.
2. Funcţiunea comercială
Cuprinde ansamblul de activităţi vizând aprovizionarea tehnico-materială,
desfacerea produselor, comerţul exterior şi cooperarea economică internaţională,
ele fiind grupate în 3 componente: marketing, aprovizionare, desfacere.
Activitatea de marketing cuprinde ansamblul acţiunilor de studiere a pieţei
interne şi externe, a necesităţilor şi comportamentului consumatorilor, cu scopul de
a stabili cele mai adecvate modalităţi de orientare a producţiei şi de creştere a
vânzărilor. Această activitate se concretizează într-o serie de funcţii:
- funcţia de cercetare a pieţei şi a nevoilor de consum (prospectarea
pieţelor prezente cât şi a celor potenţiale, studierea nevoilor solvabile, a
nevoilor de consum în ansamblul lor şi a motivaţiei consumului);
- funcţia de adaptare a firmei la dinamica mediului (promovarea spiritului
novator în întreaga activitate a firmei, astfel încât să se asigure înnoirea
cu frecvenţă ridicată a ofertei de mărfuri, perfecţionarea formelor de
distribuţie şi de comercializare, etc, cu scopul sporirii capacităţii firmei
de adaptare rapidă, operativă şi activă pe piaţă);
- funcţia de creştere a eficienţei economice (prin realizarea unor elemente
de fundamentare – informaţii, criterii de evaluare, de opţiune – pentru
promovarea unor tehnici moderne de eficientizare a activităţii).
Firma poate folosi anumite tipuri de studii de marketing pentru cercetarea de
piaţă, cercetarea produsului, cercetarea preţului, cercetarea distribuţiei, cercetarea
promoţională.
Activitatea de aprovizionare-depozitare reprezintă asigurarea şi
gestionarea resurselor materiale. Se au în vedere următoarele categorii de activităţi:
- calculul şi asigurarea necesarului de resurse materiale pentru fabricarea
producţiei contractante;
- contactarea furnizorilor, negocierea şi încheierea contractelor de
aprovizionare cu resurse naturale;
- calculul necesarului de resurse materiale pentru constituirea stocurilor de
producţie;
- fundamentarea normelor de consum de materiale.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Functiunile Firmei- Componente ale Sistemului Organizarii Procesuale.pdf