Funcțiunile Firmei- Componente ale Sistemului Organizării Procesuale

Firma îşi desfăşoară activitatea productivă într-un anumit cadru

organizatoric, presupunând un ansamblu de activităţi dinamice şi complexe, care se

pot grupa în anumite funcţiuni ce se condiţionează reciproc. Iniţiatorul conceptului

de funcţiune a fost Henry Fayol, care, pe baza unei analize a întregului complex de

activităţi, a realizat o regrupare a acestora pe funcţiuni: tehnică, comercială,

financiară, contabilă, de securitate, administrativă.

În timp, conceptul de funcţiune a suferit numeroase modificări, evoluţia lui

fiind influenţată de următorii factori:

- progresul tehnic, ca factor de bază al determinării structurii şi

complexităţii activităţii întreprinderii;

- sistemul socio-economic, în cadrul căruia a fost definit şi aplicat.

Funcţiunea poate fi definită prin ansamblul activităţilor orientate spre

realizarea unor obiective derivate, rezultate din obiectivele generale ale

întreprinderii. O anumită funcţiune se prezintă în practică ca o grupare concretă de

activităţi omogene, specializate.

La proiectarea funcţiunilor întreprinderii se ţine seama de o serie de criterii:

- criteriul identităţii activităţilor grupate într-o funcţiune;

- criteriul de complementaritate, care cere gruparea într-o funcţiune a unor

activităţi diferite, între care se află relaţii de completare reciprocă sau de

auxiliaritate;

- criteriul convergenţei, care cere gruparea într-o funcţiune a unor activităţi

diferite, orientate însă spre realizarea aceloraşi obiective.

Pentru o întreprindere modernă se pot defini 5 funcţiuni de bază: cercetaredezvoltare,

comercială, de producţie, financiar-contabilă, de personal, toate

aceste funcţiuni fiind într-o strânsă interdependenţă (se întrepătrund şi se

completează reciproc). Aceste funcţiuni formează sistemul organizării procesuale

a firmei.

1. Funcţiunea de cercetare-dezvoltare

Cuprinde activităţile prin care se studiază, se concepe, se elaborează şi se

realizează viitorul cadru tehnic, tehnologic şi organizatoric al firmei. Pentru

realizarea acestei funcţiuni, firma efectuează studii, elaborează documentaţii şi

proiecte de dezvoltare a produselor, pentru dezvoltarea şi modernizarea

capacităţilor de producţie, introducerea unor noi tehnologii de fabricaţie, etc.

Pentru realizarea funcţiunii de cercetare-dezvoltare se deosebesc mai multe

opţiuni ale firmei:

- firma poate desfăşura cercetare fundamentală pentru a-şi spori fondul de

cunoştinţe privind procesele fundamentale specifice procesului său de

fabricaţie;

- firma poate aborda o cercetare strategică, cu scopul de a lărgi numărul

proiectelor de cercetare-dezvoltare aplicabile, compatibile cu activitatea

sa, pentru a impulsiona cercetarea aplicativă;

- firma poate dezvolta o nouă concepţie asupra produselor pentru a le

asigura un grad sporit de viabilitate;

- firma poate cumpăra informaţie tehnică sau poate cumpăra know-how,

prin intermediul diferitelor servicii de consultanţă tehnică;

- firma poate investi în echipament de proces sau alte input-uri

intermediare, care încorporează activitatea de cercetare-dezvoltare a altor

firme.

2. Funcţiunea comercială

Cuprinde ansamblul de activităţi vizând aprovizionarea tehnico-materială,

desfacerea produselor, comerţul exterior şi cooperarea economică internaţională,

ele fiind grupate în 3 componente: marketing, aprovizionare, desfacere.

Activitatea de marketing cuprinde ansamblul acţiunilor de studiere a pieţei

interne şi externe, a necesităţilor şi comportamentului consumatorilor, cu scopul de

a stabili cele mai adecvate modalităţi de orientare a producţiei şi de creştere a

vânzărilor. Această activitate se concretizează într-o serie de funcţii:

- funcţia de cercetare a pieţei şi a nevoilor de consum (prospectarea

pieţelor prezente cât şi a celor potenţiale, studierea nevoilor solvabile, a

nevoilor de consum în ansamblul lor şi a motivaţiei consumului);

- funcţia de adaptare a firmei la dinamica mediului (promovarea spiritului

novator în întreaga activitate a firmei, astfel încât să se asigure înnoirea

cu frecvenţă ridicată a ofertei de mărfuri, perfecţionarea formelor de

distribuţie şi de comercializare, etc, cu scopul sporirii capacităţii firmei

de adaptare rapidă, operativă şi activă pe piaţă);

- funcţia de creştere a eficienţei economice (prin realizarea unor elemente

de fundamentare – informaţii, criterii de evaluare, de opţiune – pentru

promovarea unor tehnici moderne de eficientizare a activităţii).

Firma poate folosi anumite tipuri de studii de marketing pentru cercetarea de

piaţă, cercetarea produsului, cercetarea preţului, cercetarea distribuţiei, cercetarea

promoţională.

Activitatea de aprovizionare-depozitare reprezintă asigurarea şi

gestionarea resurselor materiale. Se au în vedere următoarele categorii de activităţi:

- calculul şi asigurarea necesarului de resurse materiale pentru fabricarea

producţiei contractante;

- contactarea furnizorilor, negocierea şi încheierea contractelor de

aprovizionare cu resurse naturale;

- calculul necesarului de resurse materiale pentru constituirea stocurilor de

producţie;

- fundamentarea normelor de consum de materiale.