Informațiile și Managementul

Informaţia reprezintă un element generic al proceselor de cunoaştere şi reprezentare a proceselor de cunoaştere şi reprezentare a realităţii, de concepţie şi comunicare, inerente acţiunii umane la scara societăţii in general şi in particular la scara organizaţiilor.

Informaţia poate fi definită in modalităţi multiple , ce decurg din caracterul ei plurivalent şi din statutul ei de obiect multidisciplinar.

Variante posibile de definire a informaţiei

Perspectiva de abordare Definire

1. filozofică Entitate esenţială

2. sociologică Element structurator al comportamentelor umane şi al acţiunii sociale

3.psihologică Operator al intelectului uman

4.economică Resursă şi bun economic, obiect de tranzacţie

5.managerială Substanţă a proceselor de analiză decizie-control în organizaţie.

Peter Drucker- „informaţiile sunt date investite cu relevanţă şi sens”.

Ca efect al computerizării s-a impus o distincţie netă intre:

• Conţinutul semantic al informaţiei (mesajul)

• Suportul tehnic care o înmagazinează (suport clasic, electronic sau optic).

Problematica informaţională prezintă o perspectivă proprie de abordare in raport cu utilzatorul informatiilor care pot fi manageri, cadre de concepţie, sinteză, funcţionari, experţi, consultanţi.

Datele şi informaţiile- reprezintă componentele primere ale sistemului informaţional , organic interdependente.

Data reprezintă descrirea cifrică sau letrică a unor acţiuni, procese, fapte, fenomene referitoare la firmă.

Unele date au caracter de informaţie.

Pentru necesitatile abordarii de fata se vor face urmatoarele distinctii:

Datele – sunt fapte, evenimente, tranzactii si asa mai departe care au fost înregistrate. Acestea

sunt materia prima pornind de la care se va produce informatia.

În termeni generali datele de baza sunt procesate într-o anumita maniera pentru a produce informatie, dar procesarea în sine nu produce informatie. Aceasta este o distinctie importanta care va fi

fructificata mai târziu.

Caracterizarea datelor

Datele sunt fapte obtinute, observate, contorizate, masurate etc., care sunt înregistrate. Frecvent acestea

sunt numite date de baza si sunt adesea înregistrate în activitatile tranzactionale de zi cu zi ale unei organizatii. Datele sunt derivate atât din surse externe cât si din surse interne si ca urmare a faptului cele mai multe date externe trebuie sa fie într-o forma gata de utilizat, determinând astfel activitati interne care necesita sisteme de masurare si înregistrare de maniera la care aceste date pot fi captate. Datele pot fi produse ca rezultat al unor rutine automate dar operatiile esentiale cum ar fi producerea unei facturi sau o

Astfel informaţiile reprezintă interpretări ale datelor în raport cu anumite situaţii particulare sau cu înţelegerea de către mintea umană in general. Informatia – se manifesta ca date care au fost procesate într-o anumita maniera pentru a fi utile receptorului. Din punctul de vedere al managementului prin informaţii desemnăm acele date care aduc adresantului un spor de cunoaştere privind direct sau indirect organuzaţia respectivă, ce ii furnizează elemente noi, utilizabile în realizarea sarcinilor ce îi revin.

Prelucrarea datelor urmăreşte:

• Evaluarea

• Selectarea

• Ordonarea

• Agreagarea lor în scopul obţinerii unor informaţii care să conducă la un spor de cunoaşter a aumitor procese sau fenomene.

La rândul lor informaţiile sunt utilizate pentru realizare unor experimentări şi formularea unor raţionamente ce se pot concretiza în noi cunoştinţe.

Cunoştinţele sunt enunţuri logice formulate şi generalizate în urma înţelegerii unor relaţii de tip cauză efect stabilite c ocazia observării unor fenomene şi procese particulare.

De multe ori pentru toate cele trei noţiunise foloseşte termenul de informaţie.

Caracterizarea informatiei

Conceptul de informatie în sensul organizational este mai complex si mai dificil decât uzul comun al acestuia îl sugereaza. Informatia va apare ca fiind date care au fost interpretate si întelese de receptorul mesajului. Trebuie notat ca utilizatorul si nu numai emitentul este implicat în transformarea datelor în informatie. Apare un proces prin care întelegerea implicata si urmata de un mesaj poate avea semnificatii diferite pentru receptori diferiti. De aici se poate evidentia ca datele care au fost analizate, rezumate sau procesate de o anumita maniera pentru a produce mesaj, care este conventional numit “informatie de management” devine informatie numai dupa ce aceasta a fost înteleasa de catre receptor.

În aceste conditii utilizatorul este acela care hotaraste daca un rezultat contine informatie sau numai date procesate. Aceasta acceptiune este vitala pentru producerea de rezultate si mesaje care trebuie permanent sa tina seama de pozitia în organizatie, educatia si cerintele utilizatorului, precum si de familiarizarea acestuia cu limbajul utilizat, cu contextul în care se va utiliza mesajul, pentru a se putea creste astfel fiabilitatea informatiei care va fi derivata din mesaj. În rezumat, informatia este o cunostinta si o întelegere care este utilizata de receptor pentru a reduce incertitudinea. De multe ori, receptorul nu este pregatit pentru a sti ceea ce poate fi previzionat si în acest caz, daca mesajul nu contine atribute care sa fie de interesul actual si de viitor al receptorului, mesajul va contine numai date procesate si nu informatie. Cu toate ca acest punct de vedere apare ca evident, nu este perceput totdeauna chiar de specialistii în informatie.