Managementul calității

Schimbãrile aduse de cea de a treia revoluţie industrialã

Pe 21 nov 1999, primul ministru al Italiei, D’Alema, a invitat

la Florenţa pe preşedinţii Italiei, SUA şi Braziliei ca şi pe primii

miniştrii ai Franţei, Angliei şi Germaniei, (consideraţi şefii de stat

cei mai reformişti) la o întâlnire având ca scop discutarea

evoluţiilor spre secolul XXI. S-a afirmat aici cã evoluţiile majore

din sec. XXI vor fi determinate de doi factori: educaţia, şi inovaţia,

materializatã în noile tehnologii (între care cu prioritate

INTERNET; de altfel Clinton a afirmat cã pânã anul viitor, va avea

grije ca toate şcolile din SUA sã fie racordate la INTERNET).

Informaţie de presã

Lumea în care trãim se mişcã din ce în ce mai repede. Afirmaţia nu este de

fapt o noutate, lucrurile se petrec probabil la fel de când se scrie istorie. Atâta doar cã,

acum, se mişcã ameţitor de repede. Dincolo de acceleraţia, cu care ne-am mai învãţat

şi pe care începem sã o acceptãm ca "normalã", a apãrut însã un fapt nou: Intre anii

'60 şi '90 ai secolului nostru a avut loc o adevãratã revoluţie industrialã.

Noua revoluţie, a treia pe care o cunoaşte omenirea, ar putea fi caracterizatã prin:

- apariţia unor ramuri industriale dominante noi;

- o schimbare în accentele activitãţii de management, orientatã acum în primul

rând pe buna gestionare a resurselor tehnologice şi pe activitatea de inovare;

dezvoltarea unor sisteme tehnologice care permit realizarea de produse personalizate,

destinate sã satisfacã gusturile din ce în ce mai diverse ale unor grupuri tot mai mici

de oameni.

Efectul schimbãrilor de mai sus se materializeazã în:

- o reducere drasticã a costurilor de fabricaţie în cazul a numeroase

produse;

- o ameliorare radicalã a performanţelor proceselor de fabricaţie;

- o schimbare a naturii produselor, care conţin componente provenind din

ramuri industriale dintre cele mai diferite;

- scurtarea considerabilã, practic eliminarea perioadei între descoperirea de

cãtre cercetãtori a unui nou fenomen fizic/chimic/biologic şi aplicarea lui în industrie,

pentru noi produse sau noi procese de fabricaţie. Tot o datã şi timpul de viaţã al

produselor se scurteazã din ce în ce mai mult.

- apariţia unor constrângeri mult mai puternice în activitatea de management,

materializate într-o mondializare a concurenţei şi obligaţia de a lua în consideraţie, ca

un factor determinant, a interacţiunilor cu mediul înconjurãtor şi a cerinţelor de

protecţie a acestuia.

In ceea ce ne priveşte, noi românii am perceput schimbãrile mai degrabã din

cãrţi (cele mai cunoscute fiind cele ale lui Alvin Töffler), izolarea relativã în care ne

aflam împiedicându-le sã se manifeste din plin pânã în 1989. Cu atât mai puternic a

fost şocul, mai ales la nivelul întreprinderilor, când s-a constatat cã o instalaţie,

consideratã foarte bunã, este total depãşitã (mai degrabã moral decât fizic), cã

produsele pe care încã le oferim par, pe piaţa internaţionalã, în cel mai bun caz,

prãfuite.

Aşa cum vom arãta în cele ce urmeazã, singura cale de a ajunge lumea din

urmã constã în a avea curajul sã schimbãm cât mai mult, cât mai repede, mai mult şi

mai repede decât ceilalţi, care şi ei schimbã de acum permanent.

Vom prezenta, foarte pe scurt, elementele de noutate enumerate mai sus.

1.1. Noile ramuri industriale dominante ale economiei mondiale

Fiecare epocã a trãit sprijinindu-se pe anumite ramuri industriale, care au

oferit materiile prime şi tehnologiile de prelucrare pentru întreg sistemul economic.

Prezentãm, în fig. 1.1.-1, tehnologiile dominante înainte şi în cursul revoluţiei

industriale pe care o trãim iar în fig. 1.1.-2 modul în care au evoluat operaţiile din

fluxurile tehnologice.

In urmã cu 30 de ani nu exista un sector de producţie de soft pentru

firme şi marele public. In 1998 sectorul reprezintã în SUA 1,6 milioane

locuri de muncã, din care 600.000 s-au creat în ultimii 5 ani. De reţinut ca

azi industria automobilului ocupã 960.000 de oameni iar cea aero-spaţialã

alţi 750.000 (deci cele douã cele mai mari industrii "clasice " au acum tot

atâtea locuri de muncã cât cea de soft). O evoluţie similara a avut

industria de mass-media, care ocupã acum 1,69 milioane oameni. Ea s-a

dezvoltat pe seama exploziei posturilor de TV, a noilor suporturi (CD,

banda video, etc.). In plus, locurile de muncã oferite de aceste douã

ramuri care se aflã acum în top oferã locuri de muncã calificatã şi înalt

calificatã. Mai trebuie subliniat aici şi faptul cã industria de hard, care stã

la baza lor (microprocesoare, fibrã opticã. etc.), nu reprezintã în total

decât câteva sute de mii de locuri de muncã, cu o creştere slabã a

numãrului de angajaţi (dar cu o creştere explozivã a productivitãţii

muncii).

Pe ansamblul SUA, între 1993 şi 1998, s-au creat 9 milioane noi locuri

de muncã, din care 6 în sectoarele noi şi 3 în cele ale comerţului şi

serviciilor şi s-au pierdut 2 milioane în domeniile industriale tradiţionale.

In ceea ce priveşte numãrul de locuri de muncã în EU, în perioada

1990 - 2000, se constatã urmãtoarele :

- In domeniul industriilor de înaltã tehnologie (aerospaţiale, computere,

electronicã şi telecomunicaţii, produse farmaceutice, instrumente

ştiinţifice, motoare, echipamente de transport, chimie finã) creşterea a fost

de 1,7 % faţã de 0,9 % pe ansamblul industriei.