Extras din curs
Schimbãrile aduse de cea de a treia revoluţie industrialã
Pe 21 nov 1999, primul ministru al Italiei, D’Alema, a invitat
la Florenţa pe preşedinţii Italiei, SUA şi Braziliei ca şi pe primii
miniştrii ai Franţei, Angliei şi Germaniei, (consideraţi şefii de stat
cei mai reformişti) la o întâlnire având ca scop discutarea
evoluţiilor spre secolul XXI. S-a afirmat aici cã evoluţiile majore
din sec. XXI vor fi determinate de doi factori: educaţia, şi inovaţia,
materializatã în noile tehnologii (între care cu prioritate
INTERNET; de altfel Clinton a afirmat cã pânã anul viitor, va avea
grije ca toate şcolile din SUA sã fie racordate la INTERNET).
Informaţie de presã
Lumea în care trãim se mişcã din ce în ce mai repede. Afirmaţia nu este de
fapt o noutate, lucrurile se petrec probabil la fel de când se scrie istorie. Atâta doar cã,
acum, se mişcã ameţitor de repede. Dincolo de acceleraţia, cu care ne-am mai învãţat
şi pe care începem sã o acceptãm ca "normalã", a apãrut însã un fapt nou: Intre anii
'60 şi '90 ai secolului nostru a avut loc o adevãratã revoluţie industrialã.
Noua revoluţie, a treia pe care o cunoaşte omenirea, ar putea fi caracterizatã prin:
- apariţia unor ramuri industriale dominante noi;
- o schimbare în accentele activitãţii de management, orientatã acum în primul
rând pe buna gestionare a resurselor tehnologice şi pe activitatea de inovare;
dezvoltarea unor sisteme tehnologice care permit realizarea de produse personalizate,
destinate sã satisfacã gusturile din ce în ce mai diverse ale unor grupuri tot mai mici
de oameni.
Efectul schimbãrilor de mai sus se materializeazã în:
- o reducere drasticã a costurilor de fabricaţie în cazul a numeroase
produse;
- o ameliorare radicalã a performanţelor proceselor de fabricaţie;
- o schimbare a naturii produselor, care conţin componente provenind din
ramuri industriale dintre cele mai diferite;
- scurtarea considerabilã, practic eliminarea perioadei între descoperirea de
cãtre cercetãtori a unui nou fenomen fizic/chimic/biologic şi aplicarea lui în industrie,
pentru noi produse sau noi procese de fabricaţie. Tot o datã şi timpul de viaţã al
produselor se scurteazã din ce în ce mai mult.
- apariţia unor constrângeri mult mai puternice în activitatea de management,
materializate într-o mondializare a concurenţei şi obligaţia de a lua în consideraţie, ca
un factor determinant, a interacţiunilor cu mediul înconjurãtor şi a cerinţelor de
protecţie a acestuia.
In ceea ce ne priveşte, noi românii am perceput schimbãrile mai degrabã din
cãrţi (cele mai cunoscute fiind cele ale lui Alvin Töffler), izolarea relativã în care ne
aflam împiedicându-le sã se manifeste din plin pânã în 1989. Cu atât mai puternic a
fost şocul, mai ales la nivelul întreprinderilor, când s-a constatat cã o instalaţie,
consideratã foarte bunã, este total depãşitã (mai degrabã moral decât fizic), cã
produsele pe care încã le oferim par, pe piaţa internaţionalã, în cel mai bun caz,
prãfuite.
Aşa cum vom arãta în cele ce urmeazã, singura cale de a ajunge lumea din
urmã constã în a avea curajul sã schimbãm cât mai mult, cât mai repede, mai mult şi
mai repede decât ceilalţi, care şi ei schimbã de acum permanent.
Vom prezenta, foarte pe scurt, elementele de noutate enumerate mai sus.
1.1. Noile ramuri industriale dominante ale economiei mondiale
Fiecare epocã a trãit sprijinindu-se pe anumite ramuri industriale, care au
oferit materiile prime şi tehnologiile de prelucrare pentru întreg sistemul economic.
Prezentãm, în fig. 1.1.-1, tehnologiile dominante înainte şi în cursul revoluţiei
industriale pe care o trãim iar în fig. 1.1.-2 modul în care au evoluat operaţiile din
fluxurile tehnologice.
In urmã cu 30 de ani nu exista un sector de producţie de soft pentru
firme şi marele public. In 1998 sectorul reprezintã în SUA 1,6 milioane
locuri de muncã, din care 600.000 s-au creat în ultimii 5 ani. De reţinut ca
azi industria automobilului ocupã 960.000 de oameni iar cea aero-spaţialã
alţi 750.000 (deci cele douã cele mai mari industrii "clasice " au acum tot
atâtea locuri de muncã cât cea de soft). O evoluţie similara a avut
industria de mass-media, care ocupã acum 1,69 milioane oameni. Ea s-a
dezvoltat pe seama exploziei posturilor de TV, a noilor suporturi (CD,
banda video, etc.). In plus, locurile de muncã oferite de aceste douã
ramuri care se aflã acum în top oferã locuri de muncã calificatã şi înalt
calificatã. Mai trebuie subliniat aici şi faptul cã industria de hard, care stã
la baza lor (microprocesoare, fibrã opticã. etc.), nu reprezintã în total
decât câteva sute de mii de locuri de muncã, cu o creştere slabã a
numãrului de angajaţi (dar cu o creştere explozivã a productivitãţii
muncii).
Pe ansamblul SUA, între 1993 şi 1998, s-au creat 9 milioane noi locuri
de muncã, din care 6 în sectoarele noi şi 3 în cele ale comerţului şi
serviciilor şi s-au pierdut 2 milioane în domeniile industriale tradiţionale.
In ceea ce priveşte numãrul de locuri de muncã în EU, în perioada
1990 - 2000, se constatã urmãtoarele :
- In domeniul industriilor de înaltã tehnologie (aerospaţiale, computere,
electronicã şi telecomunicaţii, produse farmaceutice, instrumente
ştiinţifice, motoare, echipamente de transport, chimie finã) creşterea a fost
de 1,7 % faţã de 0,9 % pe ansamblul industriei.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Managementul Calitatii
- CAPITOLUL 1.doc
- Capitolul 2.doc
- capitolul 3.doc
- capitolul 4..doc
- CAPITOLUL 5.doc