Conținutul și Rolul social-economic al Marketingului

Marketingul reprezintă procesul social şi managerial prin care indivizi şi grupuri de indivizi obţin ceea ce le este necesar şi doresc prin crearea, oferirea şi schimbul de produse având o anumită valoare.

O definiţie cuprinzatoare a marketingului trebuie să includă următoarele trei elemente:

- o concepţie modernă în orientarea întreprinderilor;

- concretizată într-un ansamblu coerent de activităţi practice;

- programate şi organizate prin utilizarea unor metode şi tehnici ştiinţifice de lucru.

a) Noua concepţie sau optică caracteristică marketingului înseamnă:

- în primul rând ca orientarea, organizarea şi desfăşurarea activităţilor economice să se alinieze scopului satisfacerii nevoilor (efective şi potenţiale) ale consumatorilor şi/sau utilizatorilor cu maximum de eficienţă.

- în al doilea rând, racordarea permanentă a activităţii întreprinderii la cerinţele mediului, printr-un set de strategii de adaptare a ofertei la cerinţele, exigenţele şi dorinţele reale ale consumatorilor.

- în al treilea rând, preocuparea permanentă din partea întreprinderii de a adopta o atitudine ofensivă faţă de mediul în care evoluează şi îşi desfăşoară activitatea.

b) Marketingul implică desfăşurarea unor activităţi practice în măsură să faciliteze materializarea noii orientări a întreprinderii. Este vorba, pe de o parte, de activităţile şi operaţiunile obişnuite prin care întreprinderea îşi utilizează resursele materiale, financiare şi umane şi obţine anumite bunuri sau servicii, aliniate necesităţilor pieţei, şi, pe de altă parte, de activităţile specifice marketingului care materializează noile raporturi ale întreprinderii cu exteriorul.

c) Desfăşurarea activităţilor întreprinderilor în noua optică cere utilizarea unui instrumentar ştiinţific de marketing care să asigure:

- cercetarea pieţei şi a nevoilor de consum;

- obţinerea setului de informaţii necesare procesului decizional.

2. Rolul şi funcţiile marketingului

Rolul marketingului este incontestabil în economia de piaţă.

Există mai mulţi factori care au condus la creşterea rolului marketingului, cinci fiind esenţiali:

a) consumatori tot mai sofisticaţi şi exigenţi;

b) concurenţa din ce în ce mai dură;

c) separarea şi respectiv distanţarea tot mai evidentă a producţiei de consum;

d) apariţia şi dezvoltarea de întreprinderi tot mai complexe care îndepărtează sensibil angajaţii acesteia de consumatorul final, şi care generează două probleme deosebite pentru întreprinderea modernă şi complexă:

o una ţine de operativitatea soluţionării cererilor conflictuale.

o alta ţine de nevoia separării proprietăţii şi a controlului.

e) schimbări rapide ale mediului.

Rolul marketingului este foarte bine pus în evidenţă de funcţiile sale:

a) Investigarea pieţei, a necesităţilor de consum

– funcţie premisă – care începe cu mult înaintea fabricării produsului şi continuă până în momentul intrării sale în consum şi chiar după aceea;

b) Conectarea dinamică a întreprinderii la mediul social-economic

– funcţie mijloc – prin care se asigură mobilizarea resurselor materiale, financiare şi umane ale întreprinderii, pentru a răspunde cât mai fidel, prin produsele pe care le fabrică şi/sau comercializează, nevoilor purtătorilor cererii;

c) Satisfacerea pe un plan superior a nevoilor consumatorilor

– funcţie obiectiv – ce defineşte finalitatea activităţii întreprinderii, recunoaşterea socială, de facto a concordanţei dintre utilitatea produselor fabricate şi nevoile vizate;

d) Maximizarea profitului, a eficienţei economice

– funcţie obiectiv – ce reţine atenţia asupra faptului că scopul activităţii economice a întreprinderii este profitul, iar satisfacerea nevoilor de consum constituie mijlocul cel mai sigur de obţinere a profitului.

3. Specializarea marketingului

Aplicaţiile practice, la specificul fiecărui domeniu de activitate, au condus la o serie de delimitări ale marketingului, la specializarea pe sectoare a unor metode şi tehnici ale sale. La baza delimitării marketingului pe sectoare de aplicaţie stau mai multe criterii:

a) Profilul activităţii:

- Marketingul industrial care cuprinde:

- marketingul bunurilor de producţie, ce se particularizează prin trăsături determinate de:

- caracterul rigid al cererii de bunuri de producţie;

- motivaţia sa preponderent raţională;

- numărul relativ mic de agenţi economici;

- comportamentul specific de achiziţie al agentului economic;

- gradul relativ ridicat al concentrării centrelor de producţie şi consum.

- marketingul bunurilor de consum – un larg câmp de aplicabilitate – constituie elementul de raportare a particularităţilor celorlalte domenii de specializare.

- Marketingul agricol, cu aplicabilitate la domeniul agricol, în scopul realizării obiectivelor organizaţionale propuse de întreprinderile care activează în acest sector.

- Marketingul serviciilor priveşte domeniul de specializare cel mai dinamic. Particularităţile acestui domeniu solicită specialistului în marketing să apeleze la metode şi tehnici de lucru specifice fiecărui subsector în parte: turismului, sistemului bancar, transporturilor etc.

- Marketingul distribuţiei care vizează acţiunile întreprinderilor ce compun acest sistem, astfel încât să susţină eficient scopul sectoarelor productive, să adauge valoare ofertei şi să uşureze activitea şi decizia de achiziţie a consumatorilor.

- Marketingul sectoarelor „necomerciale” (ecologice, religioase, securităţii rutiere etc) ce are ca obiectiv principal popularizarea principiilor care fundamentează aceste activităţi, atragerea şi instruirea oamenilor şi prevenirea comportamentelor deviante de la atitudinea recomandată;

- Marketing politic (electoral) menit să ofere mijloacele necesare cunoaşterii caracteristicilor comportamentale ale electoratului, identificării sensibilităţilor sale faţă de diferitele probleme ale vieţii social-politice.;