Extras din curs
1. CONCEPTUL SI MEDIUL DE AFACERI
Mediul de afaceri, cu nivelul sau ridicat de incertitudine, impune organizaCiilor
adoptarea unor reguli ale jocului pieCei, pentru a profita de oportunitaCile pe
care le ofera aceasta si a evita ameninCarile si vulnerabilitaCile proprii, tratând, în
cunostinCa de cauza, riscurile.
Aceasta modalitate de acCiune se afirma ca o noua viziune faCa de piaCa, ca un
instrument în pregatirea organizaCiilor, pentru confruntarea cu mecanismul liber al
pieCei, si este constituita de marketing.
1.1. Conceptul de marketing
Cuvântul marketing deriva din participiul prezent al verbului to market, a
carui semnificaCie este de a desfasura tranzacCii de piaCa, respectiv de a cumpara sau
a vinde. SemnificaCia acestui cuvânt substantivizat este, însa, mult mai larga,
referindu-se la un complex de activitaCi economice, prin care se orienteaza fluxul
de bunuri si servicii, de la producatori la purtatorii cererii.
Potrivit AsociaCiei Americane de Marketing AMA, marketingul vizeaza
realizarea activitaCilor economice care dirijeaza fluxul de bunuri si servicii de la
producator la consumator sau utilizator.
Revenind asupra acestei prime definiCii, dupa circa trei decenii, AMA îi
largeste sfera si îi precizeaza sensul activ, definind marketingul ca procesul
programarii si realizarii producerii, preCului, promovarii si distribuCiei ideilor,
bunurilor si serviciilor care determina schimbarile menite sa satisfaca obiective
individuale si organizatorice.
Având în vedere si potenCialitatea, dar si viziunea sistemica a marketingului,
W. J. Stanton îl defineste ca un întreg sistem de activitaCi economice referitoare la
programarea, stabilirea preCurilor, promovarea si distribuirea produselor si serviciilor
menite sa satisfaca cerinCele consumatorilor actuali si potenCiali.
ScoCând în evidenCa ideea de organizare si orientare spre consumatori si spre
profit a activitaCii, McCarthy si Perrault definesc marketingul ca suma tuturor
eforturilor dirijate de catre o organizaCie în vederea satisfacerii consumatorilor sai
cu un profit.
Pentru a pune mai mult în evidenCa legatura dintre activitatea umana si piaCa,
Philip Kotler (parintele marketingului modern) defineste marketingul ca activitatea
umana îndreptata în direcCia satisfacerii nevoilor si dorinCelor prin intermediul
procesului schimbului.
Comparând aceste definiCii, se pot stabili caracteristicile definitorii ale
marketingului, astfel:
este o activitate umana orientata spre satisfacerea cerinCelor consumatorilor
cu maxima eficienCa;
reprezinta un mod de organizare si desfasurare a activitaCilor economice;
constituie o problema de comportament, dar si de spirit;
permite orientarea si organizarea activitaCii organizaCiilor într-un ansamblu de
operaCiuni si procese, prin care organizaCia îsi utilizeaza, în funcCie de profit,
resursele de care dispune;
se constituie într-un instrument stiinCific care permite cercetarea nevoilor de
consum, investigarea pieCei si organizarea acCiunilor practice.
Orientarea de marketing a unei organizaCii îi scoate în evidenCa trasaturile
esenCiale, vizând: receptivitatea, cunoasterea, puterea de anticipare, flexibilitatea,
inventivitatea, spiritul creator, înnoirea, modernizarea, deschiderea, integrabilitatea si
eficienCa.
EsenCa activitaCii de marketing o constituie studiul pieCei si al Cintei sale
principale (consumatorul), în vederea angajarii unui schimb eficient de valori
(bunuri si servicii).
FuncCiile marketingului sunt:
investigarea pieCei si a nevoilor de consum, în vederea fundamentarii
deciziilor si a utilizarii activitaCilor de creaCie a unor produse sau servicii noi;
conectarea dinamica a organizaCiei la mediul economico-social, pentru
fructificarea oportunitaCilor si influenCarea, în folos propriu, a mediului de afaceri;
satisfacerea în condiCii superioare a nevoilor de consum;
maximizarea eficienCei economice (a profitului), printr-o politica continua de
îmbunataCire a performanCelor.
1.2. Mediul de marketing
Din punct de vedere sistemic, relaCia organizaCie mediul de afaceri devine
preponderenta pentru marketing si impune cunoasterea atât a mediului extern si a
celui intern organizaCiei, cât si a relaCiilor dintre acestea.
Mediul extern al unei organizaCii cuprinde un ansamblu de factori, alcatuind o
structura complexa, de natura: economica, sociala, culturala, juridica, politica,
demografica, ecologica etc.
Raporturile dintre acesti factori dau sfera de echilibru sau de turbulenCa a
mediului.
În funcCie de evoluCia acestora, mediul extern al unei organizaCii poate fi:
stabil evoluCia fenomenelor este lenta, continua si previzibila;
instabil cu evoluCie frecvent instabila, cu modificari si situaCii de incertitudine;
turbulent cu evoluCie de tranziCie, relativ ostil si cu modificari rapide si
neprevazute.
În funcCie de natura relaCiilor si a legaturilor organizaCiei cu mediul, acesta
prezinta doua componente:
micromediul organizaCiei reprezinta ansamblul componentelor mediului
extern cu care organizaCia intra în relaCii directe, permanente, dictate de necesitatea
atingerii obiectivelor sale: furnizari de marfuri, prestari de servicii, clienCi,
concurenCi, organisme publice;
macromediul organizaCiei reprezinta ansamblul factorilor de mediu care
acCioneaza pe o arie mai larga, de ordin general, exogeni, cu influenCa indirecta si
pe termen lung: mediul demografic, economic, tehnologic, cultural, politic, instituCional,
natural.
Mediul intern al organizaCiei este alcatuit din totalitatea elementelor ce
asigura realizarea obiectului de activitate a acesteia.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Introducere in Marketing.pdf