Management General

Capitolul I

MANAGEMENTUL SI ROLUL ACESTUIA ÎN

ACTIVITATEA UNITÃTILOR ECONOMICE

În procesul reconstructiei economice complexitatea si varietatea vietii social-economice devine mai amplã, iar sarcinile economice ale agentului economic pun cerinte noi în economia de piatã.

Astfel au apãrut implicatii asupra componentelor structurale ale societãtii, ale colectivelor de oameni, reiesind necesitatea stiintei manageriale si adaptãrii acesteia la noile conditi de tranzitie.

Ca atare, cunoasterea continutului si rolului managementului activitãtii economice constituie un imperativ nu numai fatã de propria muncã individualã, ci si fatã de întregul colectiv de muncã si mai ales competivitatea din cadrul pietei .

1. 1. - CONTINUTUL STIINTIFIC AL MANAGEMENTUL

Ca proces de orientare a oamenilor în cadrul unui efort organizat, managementul este considerat ca o formã a muncii intelectuale, cu o functie specificã în societate, bazatã pe un fond de cunostinte în continuã crestere si dezvoltare .Managementul se caracterizeazã printr-o trãsãtura constantã, cu obiective identice :de a comanda, orienta, controla si coordona activitatea pentru realizarea unor scopuri si obiective . Deci managementul trebuie considerat o muncã cu anumite trãsãturi specifice, farã a neglija faptul cã munca de conducere este prin excelentã o activitate socialã, care a apãrut cu mult înainte de stiinta managerialã.

Managementul ca activitate economicã distinctã contribuie la sporirea eficientei economice a societãtilor comerciale si regiilor autonome, prin urmãtoarele modalitãti :

1)- Managementul la nivelul societãtilor comerciale potenteazã munca de executie la nivelul fiecãrui loc de muncã . Aceastã actiune se reflectã prin sporirea productivitttii muncii. Prin urmare, o bunã conducere a înterprinderii reuseste sã asigure conditii tehnice, umane, informationale si financiare necesare ca productivitatea sã fie ridicatã, rezultat al unui grad sporit de folosire a timpului de muncã si de structura corespunzãtoare acestuia .

2)-Managementul contribuie la sporirea eficientei si prin amplificarea functionalitãtii globale a firmei, generatã de rationalizarea ansamblului conexiunii decizionale, informationale si organizationale . Eficienta rezultã din modul de îmbinare a resurselor materiale, financiare si informationale la nivel de firmã.

3)- Managementul contribuie la cresterea eficienttei si prin integrarea la un nivel superior a activitãtilor firmei în cadrul pietei si economiei nationale, pe baza de criterii economice, ceea ce are ca urmare economisirea absolutã si relativã de munca vie si materializatã.

4)- În sfera managerialã are loc abordarea contextualã a eficientei, bazatã pe conceperea întreprinderii ca un sistem deschis, integrat, pe multiple planuri si interese, în cadrul economiei nationale si internationale .

În conditiile dezvoltarii si modernizãrii unei economii de piatã, managementul, din punct de vedere practic si teoretic, se aflã în plin proces de afirmare si statornicire . Managementul, ca disciplinã stiintificã independentã, are un domeniu unitar, deoarece ea se realizeazã pe baza unor teorii, principii,norme, metode si tehnici ce se reunesc în stiinta managerialã. În definirea conducerii trebuie avutã in vedere tripla semnificatie a acestei notiunii :

-managementul ca activitate are un anumit fel de muncã;

-cadrele ce desfasoarã aceasta activitate au un sistem de lucru;

-managementul ca stiinta pe baza cãruia se desfãsoara întreaga activitate de conducere.

Ca activitate, ca un fel de muncã specificã, managementul poate fi definit ca actiune de dirijare a grupului, de alegere a cãii, sau organizarea si realizarea actiunilor îndreptate catre îndeplinirea anumitor obiective. Literatura de specialitate aratã ca procesul conducerii poate fi definit ca totalitatea metodelor cu ajutorul cãrora se determina, se clasifica si se realizeazã scopurile si sarcinile unui anumit grup.

Se considerã ca a conduce înseamnã : a decide, a organiza, a prevedea, a controla. În realitate, managementul nu înseamna numai una sau alta din activitãtile mentionate, ci toate la un loc asamblate si chiar amplificate . Pentru studierea conducerii nu trebuie pornit de la anumite definitii, ci este necesar a observa ce se întamplã cãnd se desfãsoarã în realitate procesul conducerii, pornind de la functiile manageriale, care fac ca întreaga activitate de muncã în comun a oamenilor sã se situeze la un înalt nivel productiv si eficient impus în cadrul pietei.

Ca stiinta, managementul presupune stabilirea unor principii, metode si tehnici de lucru cu caracter general a cãror utilizare trebuie sã asigure folosirea optimã a potentialului uman, material si financiar din sistemul economic, al economiei de piatã.

Arta managementului reprezintã tocmai transpunerea acestor principii, metode si tehnici de lucru printr-un stil de conducere adaptat la conditiile concrete în care functioneazã sistemul de conducere. Arta, ca tip specific de muncã intelectualã care se desfãsoara la mai multe nivele de conducere, rezultã dintr-un talent, alãturi de aplicarea unor cunostinte si încercari de a realiza un scop prin eforturi delibertive. Dar, pentru ca o artã sã ajungã, stiintã ea trebuie, ca arie de preocupãri, sã se delimiteze de alte procupari prin metode si legi proprii. Managementul are la baza cercetãri sistematice, cu legi si principii propii de larga valabilitate, cu metode specifice riguroase, cu instrumente de investigatie si de lucru caracteristice ei .

În concluzie managementul este, pe de o parte, stiinta,deoarece are legi generale ce asigura realizarea de obiective, iar pe de altã parte artã, deoarece un conducãtor care si-a însusit stiinta de a conduce, principiile si legile ei este capabil sã