Marketing

Rezumat:

Marketingul reprezintă atât o disciplină economică de studiu cât şi o activitate comercială care porneşte de la cunoaşterea curentă şi în perspectivă a nevoilor cumpărătorilor, spre a satisface operativ aceste nevoi .

El reprezintă totodată un concept fundamental ce semnifică organizarea produsului de concepţie a produselor, producţia, desfacerea şi activitatea de service şi post-vânzare, pornind de la ideea de cunoaştere a cerinţelor consumatorului sau a utilizatorului, în scopul satisfacerii celor mai exigente cerinţe ale acestuia.

Ca un concept modern, specific economiei de piaţă, marketingul constă în studiul cerinţelor pieţei şi adaptarea producţiei la cerinţele acesteia; presupune desfăşurarea tuturor activităţilor necesare pentru constatarea nevoilor şi programarea disponibilităţilor de produse, efectuarea transferului de proprietate a mărfurilor, distribuirea lor fizică şi facilitarea întregului proces de cercetare legat de aceste probleme.

Marketingul cuprinde studiul pieţei, publicitatea, promovarea vânzărilor, distribuţia, service -ul înainte, în timpul şi după vânzare, relaţiile cu publicul, estetica, etc .

Marketingul nu reprezintă deci o activitate de vânzare ci una de satisfacere a nevoilor consumatorilor, nevoi conştientizate de oameni printr-un sentiment de lipsă, de insatisfacţie, de care pot să scape fie căutând unele obiecte care să le satisfacă nevoile, fie încercând să diminueze nevoile.

Obiective:

- înţelegerea conceptului de „marketing” şi accepţiunile marketingului;

- cunoaşterea componentelor esenţiale ale activităţii de marketing;

- orientările evolutive în marketing;

- principalele funcţii ale marketingului;

- principalele forme de manifestare a cererii;

- marketingul în contextul globalizării;

- principalele criterii de clasificarea marketingului;

- forme de manifestare ale marketingului.

1.1. Marketingul şi evoluţia sa

Marketingul reprezintă:

- a) un ansamblu de activităţi practice: studiul pieţei,

conceperea produselor şi serviciilor, asigurarea unui design

de succes, promovarea şi publicitatea, distribuţia, asigurarea

service-ului, relaţiile cu furnizorii şi clienţii, etc.

- b) o disciplină economică de studiu care oferă celor

interesaţi cunoştinţe multiple, abodate sistemic, în vederea coordonării activităţilor desfăşurate de o firmă prin prisma conceptelor teoretice şi a principiilor economiei de piaţă.

- c) o ştiinţă relativ nouă, apanajul secolului XX, care are

în centrul investigaţiilor sale nevoile umane şi satisfacerea

la cel mai înalt nivel a acestora, orientând fluxul de mărfuri

de la producător la cumpărător, pe principii de eficienţă

economică.

- d) o artă care pune în valoare înclinaţia oamenilor spre

frumos, talentul oamenilor de a comunica, de a cere ceea

ce e mai bun pentru nevoile lor şi ale semenilor lor, de a

oferi şi a primi bunuri şi servicii pe măsura dorinţelor pe

care le au.

Legăturile multiple stabilite între conceptele de bază folosite în marketing pot fi redate sintetic într-o schemă logică, conform figurii nr. 1.1.:

Figura nr. 1.1.

Componentele esenţiale ale sistemului de marketing

Aflaţi într-o evoluţie continuă, într-un proces permanent de acumulări, oamenii sunt puţin dispuşi să renunţe la nevoile pe care le au şi atunci fac eforturi pentru a şi le satisface, pentru a-şi îndeplini dorinţele, ca forme de manifestare a nevoilor umane, modelate de cultura şi personalitatea indivizilor şi care, atunci când sunt dublate de capacitate de plată, se transformă în cereri efective. Aceste cereri se îndreaptă spre bunurile şi serviciile care le pot aduce satisfacţiile dorite, avantajele aşteptate în raport cu banii cheltuiţi pentru a le achiziţiona. Bunurile şi serviciile se constituie în valori schimbate, tranzacţionate pe pieţe, unde se stabilesc şi o serie de relaţii de vânzare - cumpărare, comerciale, de marketing, corespunzătoare procesului de schimb ce are loc.

Fazele de început ale marketingului şi evoluţiile sale ulterioare se regăsesc în istoria economică a unor ţări puternic dezvoltate din punct de vedere economic, el manifestându-se atunci când există o abundenţă de produse şi servicii pe piaţă. În acest caz piaţa nu mai este a producătorilor ci a cumpărătorilor, care au posibilitatea de a alege. Devine necesar ca producătorii să vină în întâmpinarea cerinţelor, a dorinţelor cumpărătorilor, să studieze aceste cerinţe şi să producă ceea ce se cere pe piaţă. Schimbându-şi optica, producând ceea ce se cere, firma schimbă în interiorul său raporturile dintre funcţiile sale, comercializarea transformându-se dintr-o consecinţă a producţiei, într-un punct de plecare pentru a produce ceea ce se cere pe piaţă. O etapizare evolutivă ar trebui să ţină cont de evoluţia istorică a economiei în ansamblul său:

1. Până la primul război mondial (anii ‘30), are loc conceptualizarea sa, definirea teoretică şi totodată integrarea sa în practica firmelor, ca funcţie distinctă, delimitată de cele mai multe ori de funcţia comercială; firmele produceau bunuri materiale utilizănd capacităţile productive şi resursele de care dispuneau fără a studia şi posibilitatea de comercializare a acestora. Putem spune că activitatea de marketing era doar una embrionară şi că orientarea firmei era spre activitatea de producţie, ceea ce a condus la acumularea de stocuri ;

2. După primul război mondial şi până târziu, după cel de-al doilea război mondial (anii ‘50) marketingul se dezvoltă şi se reevaluează, într-o optică nouă, corespunzătoare noii configuraţii a economiei postbelice, definită prin creşterea considerabilă a profesionalizării şi specializării economiştilor şi printr-o abundenţă de produse şi servicii diferite, realizate de o multitudine de firme şi care necesită posibilitatea de a fi comercializate pe criterii noi, specifice economiei de piaţă; se dezvoltă tehnicile de vânzare iar marketingul se dezvoltă prin prisma acestora, fiind cu prioritate un marketing comercial care avea ca scop lichidarea stocurilor acumulate;