Cuprins
- CAP.1 Conceptul de marketing direct
- 1.1. Comunicarea directă – suport conceptual al marketingului direct
- 1.2. Marketingul direct – elemente de conţinut şi caracteristici
- CAP.2 Mixul de marketing direct
- 2.1.Structura mixului de marketing direct
- 2.2 Baza de date
- 2.2.1. Crearea bazei de date
- 2.2.2. Gestiunea şi utilizarea bazei de date
- 2.3. Oferta în marketingul direct
- 2.4. Mediile şi comunicarea în marketingul direct
- 2.5.Logistica în marketingul direct
- CAP.3 Managementul marketingului direct
- 3.1. Integrarea marketingului direct în organizaţie
- 3.2.Strategii de marketing direct
- 3.3.Planul de marketing direct
- CAP.4 Tehnicile si instrumentele marketingului direct
- 4.1. Campaniile de direct mail
- 4.2. Marketingul telefonic
- 4.3. Campaniile de vânzare prin corespondenţă
- 4.4. Medii şi aplicaţii telematice
- 4.4.1. Aplicaţiile de tip Minitel
- 4.4.2. Aplicaţiile de tip „*text”
- 4.4.2.1. Aplicaţiile şi serviciile audiotext
- 4.4.2.2. Aplicaţiile şi serviciile teletext
- 4.4.2.3. Aplicaţiile şi serviciile videotext
- 4.4.3. Campaniile de fax mailing
- 4.4.4. Aplicaţii de marketing mobil
- 4.5. Utilizarea mediilor tradiţionale de comunicare în sfera marketingului direct
- 4.5.1. Publicitatea în presă cu răspuns direct
- 4.5.2. Publicitatea radio cu răspuns direct
- 4.5.3. Publicitatea TV cu răspuns direct
Extras din curs
CAP.1 Conceptul de marketing direct
1.1. Comunicarea directă – suport conceptual al marketingului direct
Definiţiile date comunicării sunt foarte numeroase, acestea conţinând un număr de elemente comune ale conceptului de comunicare care se regăsesc în practic toate definiţiile elaborate în decursul timpului. Aceste elemente comune sunt : emiţătorul (iniţiatorul comunicării), receptorul (destinatarul comunicării), modul de comunicare (mediul, vehiculul) utilizat şi mesajul. Aceste elemente nu lipsesc din nici una dintre definiţiile şi din nici unul dintre modelele elaborate în decursul timpului în acest domeniu.
Richard Weiner consideră comunicarea drept „transmiterea sau schimbul de informaţii, semnale, mesaje sau date prin diferite mijloace – vorbire (comunicarea verbală),scriere (comunicarea scrisă), de la o persoană la alta (comunicarea personală) sau prin telefon, telegraf, radio sau alte canale, în cadrul unui grup sau orientată către indivizispecifici sau grupuri specifice”. Autorii dicţionarului de sociologie privesc comunicarea ca un „proces de emitere a unui mesaj şi de transmitere a acestuia într-o manieră codificată cu ajutorul unui canal către un destinatar, în vederea receptării”.
Modelul comunicării propus de Shannon şi Weaver (1949) este un model liniar reprezentat grafic mai jos.
Figura 1.1.2. Modelul comunicării propus de Shannon şi Weaver (1949)
Adaptare după Watson, J., Hill, A. – A Dictionary of Communication and Media Studies, third
edition, Edward Arnold, London, 1993, p.172
Modelul propus de Shannon şi Weaver reprezintă punctul de pornire pentru majoritatea
definiţiilor date comunicării, indiferent de contextul specific de realizare al acesteia, şi pentru
abordarea analitică a domeniului.
Wilbur Schramm (1954) va contribui la extinderea acestuia dintr-o perspectivă calitativă. Mult mai interesat de aspectele legate de comunicare şi mai puţin de latura tehnologică a acesteia, Schramm construieşte trei modele distincte, dintre care, unul este prezentat în figura de mai jos:
Figura 1.1.3. Modelul de comunicare ale lui Schramm (1954)
Adaptare după Watson, J., Hill, A. – A Dictionary of Communication and Media Studies”,
third edition, Edward Arnold, London, 1993, p.166
În procesul dezvoltării sale, comunicarea umană a parcurs mai multe stadii. În literatura de specialitate se menţionează şase stadii de dezvoltare ale comunicării:
(1) stadiul comunicării prin semne şi semnale: este specific indivizilor a căror existenţă s-a desfăşurat în urmă cu zeci de mii de ani. Comunicarea se realiza prin intermediul semnelor şi a gesturilor făcute instinctual de către indivizi. Este stadiul în care au apărut „comportamentele nonverbale” şi, respectiv „comunicarea non-verbală”.
(2) stadiul comunicării orale şi al folosirii limbajului articulat: a început acum circa 35000 de ani şi se caracterizează prin folosirea limbajelor.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Marketing Direct.doc