Marketing Turistic

I. Turismul – fenomen economic si social

Pentru a se putea întelege specificul activităţii turistice, a sectoarelor implicate în desfaşurarea acestei activităţi şi a interdependenţelor care există între ele, este nevoie de o clarificare conceptuală.

Concepte şi clasificări folosite în turism.

Etimologic, cuvântul „turism” provine din termenul englez „tour” (călătorie), sau „to tour”, „to make a tour” (a călători, a face o călătorie), termen creat în Anglia, în jurul anilor 1700, pentru a desemna acţiunea de voiaj în Europa – în general şi în Franţa – în special. La rândul său, acest termen englez derivă din cuvântul francez „tour“ (călătorie, plimbare, mişcare), fiind preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de călătorie de agrement. Termenul francez are rădăcini şi mai adânci, el derivă din cuvântul grec „tournos“ şi, respectiv, din cel latin „turnus“ şi înseamnă tot călătorie în circuit. Din termenul „turism“ a derivat şi cel de „turist“, adică persoana care efectuează călătoria pentru plăcerea proprie.

Se pune problema clarificării unor aspecte legate de termenul „turist”.Profesorul englez F. W. Ogilvie, în 1933, considera ca fiind turişti „... toate persoanele care satisfac cel putin două condiţii, şi anume sunt depărtate decasă pentru o perioadă care nu depăşeşte un an şi cheltuiesc bani în acele

locuri fără ca să-i câştige”. Asemănător se pronunţa şi compatriotul său A. C.

Norwal (1936), care considera că turistul „este acea persoană care intră într -oţară străină pentru orice alt scop decât de a-şi stabili o reşedinţă permanentă sau pentru afaceri şi care cheltuieşte, în ţara unde se stabileşte temporar, banii câştigaţi în altă parte”. Cel care a elaborat o definiţie a turismului – acceptată pe plan mondial, a fost profesorul elveţian dr. W. Hunziker, acesta apreciind că: „Turismul este ansamblul de relaţii şi fenomene care rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă si o activitate lucrativă oarecare” (1940). Zece ani mai târziu The Shorter Oxford English Dictionary (Oxford, 1950) – defineşte turismul ca fiind „...teoria şi practica din sfera călătoriilor; călătoria fiind de plăcere”, iar turistul drept „…cel care face un tur sau mai multe tururi, în special cel ce face aceasta pentru recreere; cel care călătoreşte de plăcere sau pentru motive culturale, vizitând diverse locuri pentru obiectivele interesante ale acestora, pentru peisaj sau altele asemănătoare”.

Dicţionarul Enciclopedic Român (1966, vol. IV) propune următoarea definiţie a turismului: „Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distanţe, pentru vizitarea regiunilor pitoreşti, a localităţilor, a obiectivelor culturale, economice, istorice etc.”

Dictionnaire Touristique International (1969) conţine şi el o formulare: „Turismul reprezintă ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru organizarea şi desfăşurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizaţii, societăţi sau agenţii specializate, fie pe cont propriu, pe o durată limitată de timp, precum şi industria care concură la satisfacerea nevoilor turiştilor” şi tot în Dicţionarul turistic internaţional (1980) se precizează că „turismul se distinge de călătorie prin aceea că implică pentru persoana în cauză, pe de o parte, alegerea deliberată a ţintei, pe de alta, preocuparea exclusivă pentru satisfacerea plăcerii sale”.

Sintetizând cele enunţate, prin turism se înţelege:

- în primul rând, ansamblul de activităţi prin care omul îşi petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau ţară, pentru a vizita oameni şi locuri, monumente şi muzee, pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele generale, pentru a se distra şi a face sport, pentru odihnă sau tratament;

- în al doilea rând, industria creată pentru satisfacerea tuturor bunurilor şi serviciilor solicitate de turişti la locul de destinaţie, la un înalt nivel calitativ şi în condiţiile protecţiei şi conservării resurselor turistice, în special, şi a mediului înconjurător, în general.

Luând în considerare rapida schimbare pe care a suferit-o mediul economico-social în care se desfăşoară turismul în perioada de la ultima Conferinţă Internaţională a ONU privind turismul (Roma 1963), Conferinţa Internaţională asupra turismului şi statisticii turismului de la Ottawa din iunie 1991 a recomandat noi definiri ale conceptelor de bază în turism:

„Turismul se referă la activităţile unei persoane care călătoreşte în

afara mediului său obişnuit, pentru mai puţin de o perioadă

specificată de timp şi al cărei scop principal de călătorie este altul

decât exercitarea unei activităţi remunerate la locul de vizitare.”

Din perspectiva acestei definiţii şi a normelor elaborate recent de Organizaţia Mondială a Turismului este considerat turist „orice persoană care se deplasează spre un loc situat în afara reşedinţei obişnuite pentru o perioadă mai mică de 12 luni şi ale cărei motive principale de călătorie sunt altele decât exercitarea unei activităţi remunerate în locul vizitat”. Astfel sunt

consideraţi turişti persoanele care:

- efectuează o călătorie de agrement (vacanţă, concediu);

- se deplasează în staţiunile balneo-climaterice în scopul tratamentului sau îmbunătăţirii stării de sănătate;

- se deplasează în alte localitaţi în scopul de a participa sau de a asista la competiţii sportive;

- călătoresc în scopuri profesionale, adică participă la conferinţe internaţionale, reuniuni ştiinţifice sau misiuni religioase etc.;

- se deplasează în scopuri culturale.

Forme ale activităţii turistice

În cadrul activităţilor turistice se pot identifica următoarele forme:

- turismul intern (domestic tourism) – rezidenţii unei ţări care călătoresc în propria ţară;

- turismul internaţional receptor (inbound/international-receptor tourism) – vizitarea unei ţări date de către non-rezidenţi;

- turismul internaţional emitent (outbound/outgoing tourism) – rezidenţii unei ţări date care vizitează alte ţări.

Aceste trei forme de bază se pot combina, rezultând alte trei forme

derivate de turism: