Reguli interviu istorie orală

Ortografia fonetică a limbii române ușurează mult transcrierea unui interviu audio. Transformarea acestui text într-un document-transcriere de istorie orală spre păstrarea oralității interviului depinde de obiectivele cercetării stabilite de realizatorii transcrierii și de destinatarii informațiilor din interviul de istorie orală transcris.

02.Se va folosi fontul Times New Roman, 12 pct. pentru toate transcrierile.

03.Transcrieți “cuvânt cu cuvânt,” fără să corectați erori gramaticale, precum: “îi văzut,” “eu cu el plecai la film” etc.

04.Greșelile gramaticale și de sens se corectează decât dăcă nu reprezintă particularități evidente ale discursului intevievatului (elemente de grai și de rostire propri intervievatului, nivel cultural, Se vor recomanda formele corecte în paranteze pătrate, cu atenție asupra păstrării ritmului firesc al citirii textului.

05.Scrierea cu majuscule: folosiți scrierea normală în funcție de poziția substantivelor în propoziție.

06.În transcrierile de istorie orală, regulile de punctuație se aplică în funcție de pauzele vorbirii, în funcție de nuanțele și de particularitățile fonetice ale felului în care vorbește intervievatul. Cele mai simple sisteme de citire și chiar de transcriere a unui text folosesc reguli de punctuație simple: pauza de o secundă, în funcție de intonație este reprezentată prin: (,), (;); pauza de două secunde, enumerările, glosele în text: (;), (:), (-); pauza de trei secunde, între propoziții, fraze: (.), (paragraf). Se va încerca utilizarea in extremis doar a acestui set de reguli de punctuație la baza unui sistem de transcriere a interviului de istorie orală.

07.Urmăriți indicațiile din dicționar privind accentul în cuvintele compuse în situațiile clare. Daca aveți dubii, transcrieți așa cum se aude.

08.Sfârșitul propozițiilor sau al frazelor, remarcate prin pauze de tăcere, cu durata între 2-4 secunde, se marchează cu punct (<<.>>).

09.Punctele de suspensie marchează pauze mai scurte sau mai lungi în vorbirea intervievatului sau a intervievatorului. Pauza verbală într-o frază sau tăcerea prelungită la sfârșitul unei propoziții se marchează cu trei puncte (<<…>>).

10. Un caz aparte îl reprezintă tăcerea prelungită. Suntem de părere că ar fi o soluţie notarea tăcerii prin repetarea semnului # sau pentru pauze foarte lungi, împreună cu tipul de paranteze folosit pentru componenta nonverbală: #((5s)).

11. Întrebările, exclamațiile se marchează cu semnele recomandate (<<?>>),(<<!>>). Exclamațiile verbale se mai pot marca la sfârșitul frazei/propoziției după cum urmează: Exemplu: nu mi-a venit să cred că era așa. (exclamație).

12. Întrebările vor fi diferențiate de răspunsuri prin folosirea fontului italic în loc de cel regular. Pentru raspunsuri se va folosi fontul regular.

13.Prescurtări, reduceri standard și pronunții alternative: pot fi și altelele decât cele de mai jos, dacă “nu” are acelasi sens, dar este rostit “ntz”, “nah”, să îl transcrieți așa cum este spus e.g. “toți” în loc de “cu toții”; “tre” în loc de “trebuie să”; “vrea” în loc de “vrea să”. Cu toate acestea, există cazuri în care reducerea prepozițiilor este severă, precum “chestie”, “de fel”,“tre”, etc., transcrieți fraza potrivit sensului, folosind e.g. “un fel de”, “cam așa”, “trebuie să fiu”.