Extras din curs
Proprietăţile materialelor metalice se clasifică de regulă după natura proprietăţilor câteodată
după sensibilitatea sau insensibilitatea lor faţă de defecte structurale (punctiforme; dislocaţii de
suprafaţă care
există în orice aliaj metalic chiar în condiţiile unei elaborări foarte îngrijite).
Se poate afirma că între structura materialelor metalice şi proprietăţile lor există o
interdependenţă foarte strânsă.
Clasificarea proprietăţilor aliajelor metalice după natura lor este prezentată în fig.1.4.
Refractaritatea
Chimice
Rezistentaţa la
coroziune
Mecanice
Intrinseci Capacitate calorică
Conductivitate
termică
Dilatare termică
Termice Contracţia
Coeficientul de
dilatare liniară
Fizice Coeficientul de
dilatare volumică
Proprietăţi
Conductibilitatea
electrică
Electrice
Rezistivitatea
electrică
Diamagnetice
Magnetice
Paramagnetice
Alte proprietăţi
Tehnologice
De utilizare
De exploatare
Fig.1.4. Proprietăţile aliajelor metalice
Proprietăţile intrinseci sunt legate de material independent de locul şi modul de folosire,
proprietăţile de utilizare sunt dependente de metoda de prelucrare tehnologică, de domeniul şi de
condiţiile de exploatare.
Prin proprietăţi insensibile la defecte se înţeleg proprietăţile a căror natură se poate explica
pe reţeaua cristalină ideală, ca şi când materialul nu ar avea defecte, iar cele sensibile la defecte
numai prin intermediul defectelor care modifică mecanismul fenomenelor ce stau la baza
proprietăţilor respective.
Conductibilitatea electrică
Conductibilitatea termică
Insensibile la Dia şi paramagnetism
defecte structurale Temperatura de topire
Temperatura de vaporizare
Elasticitatea
Proprietăţi Rigiditatea
Câmp coercitiv
Rezistenţe mecanice
Plasticitate
Sensibile la Fragilitate
defecte structurale Tenacitate
Duritate
Fluaj
1.5. Fenomene care stau la baza proprietăţilor
1.3.1. Proprietăţi mecanice
Proprietăţile mecanice ale aliajelor metalice sunt cele corespunzătoare comportării lor la
solicitările mecanice.
Astfel un material solid poate fi solicitat mecanic la întindere, compresiune, încovoiere,
forfecare, răsucire, combinat.
Solicitările mecanice se aplică prin intermediul forţelor exterioare ce acţionează asupra
materialului, sub acţiunea acestora el deformânduse.
Deformarea se manifestă prin modificarea
distanţei între atomi scoţândui
din poziţia de echilibru reciproc. Când diferenţa interatomică se
măreşte apar forţe de atracţie, la micşorarea ei apărând forţe de respingere. Rezultanta tuturor
acestor forţe interioare se numeşte efort, ea opunânduse
forţei exterioare care a cauzat deformarea.
Mărimea eforturilor depinde de mărimea solicitărilor, iar repartizarea lor în corpul metalic
de tipul solicitării, configuraţie geometrică, etc. Mărimea forţei nu poate caracteriza singură
eforturile şi este necesară introducerea unei mărimi specifice numită efort unitar sau tensiune s care
reprezintă totalitatea forţelor interioare ce acţionează pe unitate de suprafaţă.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Bazele Prelucrarii
- Fascicul 1.pdf
- Fascicul 2.pdf
- Fascicul 3.pdf
- Fascicul 4.pdf
- Fascicul 5.pdf
- Fascicul 6.pdf
- Fascicul 7.pdf
- Fascicul 8.pdf
- Prelucrarea prin ambutisare.pdf
- Prelucrarea prin deformare plastica.pdf
- Sudarea materialelor metalice.pdf