Bazele prelucrării prin deformare plastică

TEMA PROIECTULUI

Conceperea procesului tehnologic și proiectarea ștanței pentru executarea reperului conform desenului de execuție în condițiile producției de serie mare sau masă (1.000.000 piese pe an).

A. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE PRELUCRARE

Cap. 1 Analiza piesei și a datelor inițiale

1.1. Analiza materialului din care se confecționează piesa :

CuZn10(alama)

Alamele tehnice sunt aliaje CuZn cu maxim 45% Zn, peste această limită a zincului, alamele devin dure și fragile, deci inutilizabile.

Alamele, în funcție de numărul elementelor de alere pot fi:

binare (obișnuite)

speciale (cu mai multe elemente de aliere)

CuZn 10 este un material ce se livrează în 3 stări de ecruisare : 0 – moale; HA – jumătate moale; HB – tare.

Proprietăți ale alamelor :

a) Caracteristici mecanice (STAS 11111-88)

- rezistența la rupere la tracțiune : Rm = 270-350 (N/mm2)

- alungirea la rupere : A5 = 25%

- duritatea Brinell: - minimă : 55 HB

- maximă : 85 HB

b) Compoziția chimică (conform STAS 95/90)

- Cu 68,5÷71,5%

- Zn -restul

c) Adoptarea tipului de semifabricat și dimensiunile acestuia :

Masa: 8,7 kg/m3

Tipul semifabricatului : colac de tablă 500x3000 mm/mm având :

abatere limită la grosime de ±0,03 ;

abateri limită la lățime și grosime lxL= 500x3000=clasa A

Precizez faptul că grosimea materialului este de 0,4 mm și s-a adoptat de 0,5;

d) Aspect : suprafața tablei trebuie să fie curată, netedă, lipsită de umflături, solzi, stratificări, zgârieturi adânci, inluziuni de zgură sau corpuri străine.

1.2 Analiza desenului de execuție

Se vor respecta indicațiile din STAS 11111-86

În cazul aliajelor CuZn (alame) se pot obține rugozităti reduse la tăierea de precizie, dacă lipsește plumbul, iar conținutul de cupru este de minim 63%. Cu cât crește conținutul de Cu în aliaj, se pot obține rezultate mai bune.

Cuprul se pretează bine la tăierea de precizie, însă are o tendință pronunțată de a forma microsuduri pe muchia plăcii de tăiere.

Cap. 2 Studiul tehnologicității piesei

2.1 Stabilirea procedeului prin care se obține piesa:

Pentru d≥5xs => - decupare; d≥5x1,3 => d≥5

Pentru d≤5xs => - perforare; d≤5x1,3 => d≤5

s=1,3 mm.

În cazul piesei de față, avem 3 orificii: două circulare de 8 mm fiecare şi două dreptunghiulare de 25x3,31 mm, respectiv 25x1 mm, se vor executa prin perforare.

2.2 Stabilirea dimensiunilor minime ale orificiilor perforate:

Dimensiunea minimă a orificiilor circulare: k=0,8xs=1,04 mm;

Dimensiunea minimă a orificiilor dreptunghiulare: 0,6xs=0,78 mm.

2.3 Stabilirea și verificarea preciziei pieselor perforate:

grosimea materialului: 1,3 mm ;

dimensiunile orificiilor în mm: 8 mm fiecare rezultă o precizie de ±0,20-±0,06 mm ;

2.4 Precizia pieselor decupate: s=1,3 mm, orificiile decupate până la 50 mm cu precizia de ~ 0,06-0,02 mm;

2.5 Precizia distanței între două orificii alăturate: s=1,3 mm, distanța între orificiile cele mai alăturate este de 1 mm, rezultă o precizie de ~ 0.1 mm.

2.6 Precizia distanței dintre marginea orificiului și conturul piesei:

s=1,3 mm

- pentru orificiile circulare precizia este de: - 8 mm ~ 0,2-0,12 mm fiecare.

Distanța minimă între muchiile active ale orificiilor plăcilor de tăiere:

- pentru orificiile circulare, a =3,2< 5 mm, distanțele se încadreză în limite.

2.8 Raze minime de racordare la contururile unghiulare :

- R_min=0,4xs=0,52 mm.