Conceptul și tehnica de reverse-engineering

Definitie :

Ingineria inversă (în engleză reverse engineering) este procesul de descoperire a principiilor de funcţionare a unui dispozitiv sau sistem prin analiza structurii, funcţiei şi operaţiilor acestuia. De obicei, ingineria inversă implică dezasamblarea sau descompunerea sistemului sau dispozitivului respectiv şi analizarea în detaliu a funcţionării sale, cu scopul de a realiza un nou dispozitiv sau sistem similar, care nu copiază nimic din cel original.

Originea reverse engineering-ului provine din industria japoneza , care folosea acest

proces pentru cresterea productiei in conditiile unei concurente mari a produselor si evitand astfel efortul intampinat la designul original.

Reverse Engineering-ul , folosit la inceput de toti cei care au pierdut proiectul de

conceptie original, a devenit azi o stiinta inginereasca.

Succesul japonezilor in ceea ce priveste noile produse a condus de la inceput la

considerarea reverse engineering-ului ca si proces de design.

Multe colegii americane au cursuri despre "ingineria inversa" (reverse engineering) bazate pe redesign, in loc de design-ul original.

Procesul de redesign fost initiat prin obsevarea si testarea produsului. Ulterior produsul a fost dezasamblat si fiecare componenta a fost analizata in functie de forma sa rolul functional , tolerante de asamblare si proces de fabricare.

In anii care au urmat, atat europenii cat si americanii, au realizat instrumente puternice care conduc la reducerea ciclului de obtinere al produselor.

De regula, cele mai multe procese de RE pot fi folosite fara realizarea propriu-zisa a unui prototip.

Solutia :

- realizarea unei masini de masurare tridimensionala pentru palparea suprafetei care trebuie copiata ,insotita permanent de un software de prelucrare a informatiilor / datelor . Aceste informatii sunt de altfel date digitale care vor fi semnale de intrare pentru prelucrarea in softuri de tipul CAD CAM.

- obtinerea unor rezultate spectaculoase si extrem de performante prin utilizarea tehnicii grafice computerizate de tip „buffer”-intermediarul dintre XYZ machine si soft CAD

cu posibilitatea simularii si animarii componentelor care fac obiectul cercetarii / productiei

E.J Birne, in anul 1992 a pus bazele Fundatiei Conceptuale a Soft-urilor pentru Re-Engineering si a definit directiile care complementeaza ingineria traditionala (directa), conform diagramei de mai jos :

De altfel prin cele doua metode de inginerie se poate observa gradul de abstractizare a problematicii realizarii conceptelor de analiza, design si modalitatea realizarii produsului :

Model de realizare a unui produs cu o masina de masurat coordonate

Aparatura :

(CMM) from FARO® Technologies Inc.

- asigura acuratetea desenelor tehnologice in formatul dorit de catre utilizator :

2D: .slddrw, AutoCad.dwg, dxf or .jpg, .pdf, .tif...

3D: .sldprt, .iges, parasolid, ProE.prt, STEP, ACIS

Pasul nr.1 – se alege componenta care urmeaza sa fie analizata / prelucrata;

Pasul nr.2 – se executa masuratorile.................

Pasul nr.3 – se creaza desenul complet folosind ultima versiune a soft-ului Solidworks iar forma finala a desenului tehnologic se alage in formatul dorit (2D sau 3D)

Astfel , pot fi definite 3 etape in procesul RE :

-etapa 1. – folosirea unui dispozitiv sau tehnica pentru introducerea elementelor de geometrie a obiectelor (de obicei sub forma punctelor X,Y si Z ale obiectului relativ cu sistemul local de coordonate)

-etapa 2. – folosirea unui program computerizat pentru a citi aceste date si pentru convertirea lor intr-o forma folositoare;

-etapa 3. – transferarea rezultatelor din softwarele de modelare sau aplicatie 3D, astfel incat actiunea dorita de geometrie sa fie indeplinita. Uneori etapele 2 si 3 pot fi comune.