Cuprins
- Cuprins. 7
- Cap. 1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE . 9
- 1.1. Generalităţi . 9
- 1.2. Clasificarea desenelor tehnice . 10
- 1.3. Tipuri de linii folosite în desenul tehnic . 11
- 1.4. Scrierea în desenul tehnic. 13
- 1.5. Formate utilizate în desenul tehnic. 13
- 1.6. Indicatorul . 18
- 1.7. Scări numerice. 19
- 1.8. Tabelul de componenţă . 19
- Testul de evaluare nr. 1. 21
- Cap. 2. REPREZENTAREA VEDERILOR ŞI SECŢIUNILOR. 22
- 2.1. Dispunerea proiecţiilor. 22
- 2.2. Reguli de reprezentare a vederilor şi secţiunilor . 25
- 2.3. Reguli de notare a vederilor, secţiunilor şi rupturilor. 30
- 2.4. Haşurarea în desenul tehnic . 31
- Testul de evaluare nr. 2. 32
- Cap. 3. COTAREA ÎN DESENUL INDUSTRIAL. 34
- 3.1. Generalităţi . 34
- 3.2. Elementele cotării . 34
- 3.3. Înscrierea cotelor pe desen . 38
- 3.4. Dispunerea cotelor . 40
- 3.5. Cotarea teşiturilor şi adânciturilor. 42
- 3.6. Clasificarea cotelor . 43
- 3.7. Reprezentarea, cotarea şi notarea filetelor . 43
- 3.7.1. Elementele geometrice ale filetului . 43
- 3.7.2. Clasificarea filetelor. 44
- 3.7.3. Principalele tipuri de filete standardizate . 44
- 3.7.4. Reprezentarea filetelor. 45
- 3.7.5. Cotarea filetelor . 46
- 3.7.6. Notarea filetelor . 47
- 3.8. Reprezentarea şi cotarea flanşelor . 47
- 3.8.1. Reguli generale de reprezentare . 49
- 3.8.2. Cotarea flanşelor . 50
- 3.9. Cotări speciale. 50
- 3.9.1. Piese tronconice. 50
- 3.9.2. Piese tip trunchi de piramidă. 51
- 3.9.3. Piese cu înclinări . 51
- Testul de evaluare nr. 3 . 52
- Testul de evaluare nr. 4 . 53
- Cap. 4. NOTAREA STĂRII SUPRAFEŢELOR. 54
- 4.1. Generalităţi . 54
- 4.2. Notarea stării suprafeţelor . 56
- 4.3. Indicarea rugozităţii pe desen . 58
- Testul de evaluare nr. 5. 59
- Cap. 5. ÎNSCRIEREA TOLERANŢELOR PE DESEN. 62
- 5.1. Înscrierea pe desen a toleranţelor liniare şi unghiulare . 62
- 5.1.1. Generalităţi . 62
- 5.1.2. Jocuri, strângeri, ajustaje . 63
- 5.1.3. Înscrierea pe desen a toleranţelor la dimensiuni liniare . 64
- 5.1.4. Înscrierea toleranţelor pentru dimensiuni unghiulare. 65
- 5.2. Înscrierea pe desen a toleranţelor geometrice. 66
- 5.2.1. Generalităţi . 66
- 5.2.2. Înscrierea toleranţelor geometrice pe desen . 67
- Testul de evaluare nr. 6 . 69
- Cap. 6. EXECUTAREA DESENELOR TEHNICE. 71
- 6.1. Executarea schiţei . 71
- 6.2. Executarea desenului la scară . 75
- Tema de control nr. 1 . 76
- Cap. 7. AXONOMETRIA. 79
- 7.1. Reprezentarea axonometrică ortogonală. 79
- 7.2. Tipuri de axonometrii utilizate în desenul tehnic . 81
- 7.3 . Reprezentarea izometrică a figurilor plane . 82
- 7.4. Aplicaţii ale reprezentării axonometrice izometrice
- în desenul tehnic.84
- Tema de control nr. 2 . 85
- Cap. 8. DESENUL DE ANSAMBLU . 87
- 8.1.Reguli de reprezentare . 87
- 8.2. Reguli de poziţionare. 89
- 8.3. Reguli de cotare . 90
- 8.4. Completarea tabelului de componenţă . 91
- Testul de evaluare nr. 7 . 94
- Răspunsuri la teste. 95
- Bibliografie . 96
Extras din curs
Capitolul 1
NOŢIUNI INTRODUCTIVE
1.1. Generalităţi
Prin desen tehnic se înţelege reprezentarea grafică a unui obiect, realizată pe
baza unor reguli şi convenţii stabilite în acest scop.
Dezvoltarea continuă a producţiei industriale şi extinderea cooperării economice
a impus sistematizarea regulilor şi convenţiilor privind proiectarea şi executarea
produselor.
Operaţia de sistematizare şi unificare a regulilor şi convenţiilor de reprezentare,
proiectare, executare, control, exploatare şi întreţinere a maşinilor, agregatelor,
instalaţiilor, serviciilor sau altor produse industriale şi bunuri de consum este
cunoscută sub denumirea de standardizare. Rezultatele operaţiei de standardizare
sunt standardele de stat:
- STAS – standard românesc elaborat până în anul 1989;
- SR ISO – standard românesc preluat după un standard internaţional;
- SR EN – standard românesc preluat după o normă (standard) europeană;
- SR – standard românesc elaborat după anul 1989, etc.
Începuturile acestei activităţi de standardizare datează din perioada
premergătoare celui de al doilea război mondial, primele standarde cu caracter
naţional fiind adoptate în 1937-1938 în cadrul AGIR - Asociaţia Generală a Inginerilor
din România.
Pe plan naţional această activitate se realizează de către Asociaţia de Standardizare
din România - ASRO. Primul organism naţional care s-a ocupat de această activitate a
fost Comisiunea de standardizare înfiinţată în anul 1948. În anul 1970 ia fiinţă Institutul
Român de Standardizare (IRS) care funcţionează până în anul 1998, când se pun bazele
standardizării voluntare în România. De la aceasta data, organismul naţional de
standardizare este Asociaţia de Standardizare din România (ASRO).
În prezent ASRO este membru cu drepturi depline la:
ISO - Organizaţia Internaţională de Standardizare
CEN - Comitetul European de Standardizare
CENELEC - Comitetul European de Standardizare pentru Electrotehnică
CEI - Comisia Electrotehnică Internaţională
şi membru observator la:
ETSI - Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicaţii
Pe plan internaţional, în anul 1946 s-a înfiinţat Organizaţia Internaţională de
Standardizare (ISO) la care este afiliată şi ţara noastră. Aceasta emite standarde
care, însă, nu au caracter obligatoriu pentru ţările membre, dar devin obligatorii când
sunt adoptate de către acestea.
Capitolul 1 - Noţiuni introductive
1.2. Clasificarea desenelor tehnice
Desenele tehnice se clasifică după mai multe criterii:
A) După domeniul la care se referă, desenele tehnice se clasifică în:
- desenul industrial care este reprezentarea grafică plană a obiectelor şi
concepţiilor tehnice privind structura, construcţia, funcţionarea şi realizarea
obiectelor din diverse ramuri industriale (construcţii de maşini, electrotehnică,
energetică, electronică, etc.);
- desenul de construcţii care se referă la reprezentarea plană a construcţiilor
de clădiri, a lucrărilor de artă, a căilor de comunicaţii terestre, a construcţiilor
hidrotehnice, etc. precum şi a concepţiei tehnice privind elementele de construcţie şi
finisaj ale acestora;
- desenul de arhitectură care este reprezentarea plană a concepţiei funcţionale
şi estetice a construcţiilor şi a elementelor de decor şi finisaj, etc.;
- desenul de instalaţii care este reprezentarea grafică plană a ansamblurilor şi
elementelor de legătură ale instalaţiilor electrice, hidraulice, pneumatice, energetice,
etc., aferente unităţilor industriale, agregatelor, construcţiilor, centrelor populate, etc.;
- desenul cartografic (topografic, geodezic, etc.) care este reprezentarea
grafică plană a unor regiuni geografice, suprafeţe de teren, cu formele de relief şi
construcţiile de pe ele;
- desenul de sistematizare (urbanistic) care este reprezentarea grafică plană a
concepţiilor de ansamblu şi de detaliu în vederea amenajării unui teritoriu, centru
populat, unităţi industriale sau agricole, etc.
B) După modul de întocmire desenele tehnice se clasifică în :
- schiţa care este desenul întocmit cu mâna liberă respectând proporţia între
dimensiunile obiectului reprezentat în limitele aproximaţiei vizuale;
- desenul la scară, întocmit cu ajutorul instrumentelor de desen pe planşetă
sau cu ajutorul computerului respectând un raport constant între dimensiunile
obiectului de pe desen şi cele reale.
C) După gradul de detaliere a reprezentării, desenele tehnice se clasifică în:
- desenul de ansamblu este desenul în care se pune în evidenţă forma,
construcţia, componenţa şi funcţionarea unui ansamblu, precum şi ordinea de montaj
a componentelor sale;
- desenul de piesă este desenul care are ca scop reprezentarea grafică a unei
singure piese;
- desenul de detaliu este desenul care are ca scop reprezentarea, la o altă
scară, a unei părţi dintr-un ansamblu sau piesă, în vederea precizării unor date
suplimentare ce nu au putut fi evidenţiate în reprezentarea a cărei detaliu este.
D) După destinaţie, desenele tehnice se clasifică în :
- desenul de studiu este desenul întocmit, de regulă, în mai multe variante, în
vederea stabilirii desenului final;
- desenul de execuţie este desenul definitiv, întocmit la scară, care conţine
toate informaţiile pentru executarea piesei sau ansamblului respectiv;
- desenul de montaj este desenul care conţine informaţiile necesare pentru
montarea obiectului respectiv, pentru punerea sa în funcţiune sau pentru verificare şi
rodaj;
- desenul de reparaţie este desenul care conţine informaţiile necesare reparării
obiectului reprezentat (piesă sau ansamblu);
- desenul de prospect sau catalog este desenul realizat în vederea utilizării lui
în scopuri comerciale
Preview document
Conținut arhivă zip
- Desen Tehnic.pdf