Extras din curs
Aspecte ale utilizării flăcării de gaze:
Termic – temperatură maximă, suficientă derulării procesului
Metalurgic – protecţia băii de metal + reducerea oxizilor din baie
Practic – posibilitatea modificării caracteristicilor flăcării prin amestecul de gaze
Flacăra de gaze permite:
Sudarea – îmbinarea prin topire a două materiale similare sau disimilare
Tăierea – metalul arde în oxigen la o temperatură mai mică decât temperatura de topire; cu ajutorul unui jet de oxigen sun expulzaţi toţi oxizii rezultaţi în urma arderii
Lipirea – îmbinarea a două materiale fără topirea lor; flacăra încălzeşte atât materialele de bază cât şi aliajul de lipit; acesta, însă, se topeşte pe marginea băii nu în flacără
Încărcarea – depunerea prin topire, pe o suprafaţă, a unui strat, de obicei cu caracteristici diferite de cele ale suportului
Calcinarea – uscarea materialelor datorită temperaturii flăcării
Călirea superficială – încălzirea cu flacără şi răcirea conform unei anumite specificaţii, operaţie care duce la modificarea caracteristicilor piesei
Pentru ardere, flacăra are nevoie de două gaze:
Gaz combustibil care să ardă (acetilenă, propan, metan, butan, )
Gaz comburant care să întreţină arderea (oxigen, aer, )
Alegerea combinaţiei gaz combustibil – gaz comburant se face ţinându-se cont de caracteristicile tehnice ale acestora
Gaz incolor, inodor şi insipid, mai greu decât aerul
(1m3=1,38 kg)
La -180oC se lichefiază, la presiune atmosferică
Oxigenul lichid: albăstrui
Nu arde
Nu este otrăvitor
În combinaţie cu grăsimile este exploziv
Nu se foloseşte pentru aerisire
Întreţine arderea; arderea în oxigen e energică şi
degajă multă căldură.
Conținut arhivă zip
- Sudarea cu Flacara.ppt