Extras din curs

Capitolul 1

Aprecierea factorilor de microclimat din adăposturile de animale

Introdusă în igiena animală de către Geiger în 1930, noţiunea de microclimat se referea doar la temperatură, umiditate şi curenţi de aer. Ulterior, termenul a fost adoptat şi în medicina veterinară, unde a dobândit un sens mai larg, datorită unor condiţii particulare care se întâlnesc în adăposturile de animale, microclimatul fiind rezultatul unor multipli factori biotici si abiotici. În acest context, noţiunea de bioclimat este definită prin totalitatea factorilor fizici (temperatură, umiditate, curenţi de aer), chimici (gaze toxice) şi biochimici (bacterii, virusuri, ciuperci), care prin acţiunea lor succesivă sau simultană, influenţează în mod hotărâtor şi producţia animalelor.

1. Studiul caracterelor fizice ale aerului

1.1 Determinarea temperaturii aerului

Ca excitant absolut al mecanismului de termoreglare, temperatura reprezintă factorul esenţial de menţinere a homeostaziei termice la animalele homeoterme. Pentru determinarea temperaturii se folosesc termometrele, iar pentru înregistrarea variaţiilor acesteia, termografele.

Termometrele sunt constituite în principiu dintr-un rezervor şi un tub capilar. Rezervorul poate fi umplut cu mercur, acool, toluen, petrol, iar cu tubul capilar este înscrisă scara termometrului, care poate exprima valorile temperaturii în grade Celsius, Reaumur sau Fahrenheit. Punctul de topire al gheţii este notat cu zero pe scara Celsius şi Reaumur, şi cu 32 pe scara Fahrenheit, iar punctul de fierbere al apei cu 100 pe scara Celsius, cu 80 pe scara Reaumur şi cu 212 pe scara Fahrenheit. Gradele Celsius pot fi transformate in Reaumur si Fahrenheit, pe baza următoarelor formule:

0C /100 = 0R / 80 = 0F (-32)

Pentru a se evita erorile datorate fenomenului de paralaxă, este important ca în momentul citirii, ochiul să se afle la acelaşi nivel cu lichidul din tubul capilar.

1.1.1. Termometrul de minimă. Este format dintr-un rezervor şi un tub capilar, în care se găseşte un indice din sticlă colorată, care va arăta temperatura minimă înregistrată pe o anumită perioadă de timp. Rezervorul este bifurcat, pentru a-i mări suprafaţa de contact cu atmosfera şi pentru a fi umplut cu alcool sau toluen, deoarece mercurul îngheaţă la temperaturi coborâte (punctul de îngheţ -38,70C). Pentru determinarea temperaturii, aparatul se aşază în poziţie orizontală pe un suport (cu acest termometru se lucrează numai în poziţie orizontală). În cazul în care temperatura creşte, alcoolul se dilată trecând din rezervor în tubul capilar, depăşind indicele şi indicând valoarea temperaturii în momentul citirii. În cazul când temperatura scade, alcoolul se contractă, antrenând şi indicele colorat, care rămâne în coloana de lichid datorită tensiunii superficiale a acestuia. Temperatura minimă se va citi la extremitatea indicelui opus rezervorului. Pentru o nouă determinare a temperaturii minime, termometrul se întoarce cu rezervorul în sus până ce indicele alunecă la extremitatea coloanei de alcool.

1.1.2. Termomentrul de maximă. Este reprezentat de orice termometru medical ( de uz uman, de uz veterinar) având deasupra rezervorului o structură care nu mai permite mercurului odată avansat în capilar, să revină în rezervor, decât prin scuturări violente.

1.1.3. Termometrul de maximă şi minimă (Six – Bellani). Este format dintr-un tub de sticlă în formă de U, care dispune de 2 rezervoare: cel din stânga plin cu alcool, cel din dreapta numai pe jumătate. În ramura recurbată a tubului capilar se găseşte mercur şi 2 indicatori de sticlă colorată care au în interior un fir metalic.

Mod de lucru: Termometrul se aşază pe un suport în poziţie orizontală şi se aduc, cu ajutorul unui magnet indicatorii de mercur. În cazul în care temperatura creşte, alcoolul şi mercurul se vor dilata deplasându-se numai către rezervorul din dreapta întrucât acesta nu este plin complet. Concomitent, coloana de mercur din ramura dreaptă a capilarului va antrena temperatura maximă existentă într-un interval de timp. Dacă temperatura scade, coloana de mercur se va deplasa către rezervorul plin, împingând de data aceasta indicele din ramura stângă a capilarului, care va indica temperatura cea mai scăzută. Valorile maxime şi minime ale temperaturii se vor citi la extremitatea indicelui metalic care vine în contact cu coloana de mercur. Poziţia termometrului pentru determinarea temperaturii poate fi verticală sau orizontală.

În ultimul timp se folosesc termometre (obişnuite, speciale, etc.) la care temperatura este afişată electronic pe un ecran direct în grade, nemaiexistând scări gradate.

1.1.4. Alte tipuri de termometre

Termometrele electrice sunt aparate de mare precizie, care se folosesc pentru cercetarea temperaturii de la distanţă şi simultan în mai multe puncte.

Termomentrul ecologic conţine ca substanţă sensibilă un lichid nepoluant.

Termometrul cu termocuplu. Utilizarea captării termice cu termocuplu este în plină dezvoltare.

Avantajele utilizării sunt: - citirea între limite mari de temperatură (1600C – 200000C).

- răspuns rapid cu o bună precizie la temperaturi înalte, etc.

1.1.5. Termometrul înregistrator (termograful) serveşte pentru înregistrarea variaţiilor temperaturii pe o perioadă limitată de timp (24 sau 7 zile). Este format din 3 elemente principale: - partea receptivă, constituită fie din 2 plăci metalice sudate care au coeficient de dilataţie diferit (fier şi cupru, oţel şi invar), fie din tuburi manometrice (Bourdon), în care se găseşte alcool, toluen, etc;