Diagnosticul și abordarea terapeutică diferențiată a manifestărilor digestive la animalele de companie

Afecţiunile aparatului digestiv sunt recunoscute ca fiind cele mai frecvente probleme clinice pentru medicii veterinari.

Distrugerea echilibrului din aparatul digestiv poate avea ca rezultat simptome de la cele vagi sau nespecifice la cele bine definite cu implicaţii clinice specifice.

Iniţial se pune problema diagnosticării exacte a porţiunii digestive afectate ca apoi să se poată interveni terapeutic.

Primele semne care ne duc cu gândul la o afecţiune gastrointestinală sunt:

disfagia,

regurgitarea,

vomitarea şi

diareea.

Localizarea problemei

1. Regiunea oro-fariniană

funcţiile zonei orofaringiene sunt:

prehensiunea,

masticaţia,

gustul,

consumul lichidelor,

formarea bolusului alimentar şi

iniţializarea reflexului de înghiţire;

semnele clinice ale problemelor oro-faringiene sunt variate dar trebuie să menţionăm mai ales:

inapetenţa sau anorexia,

disfagia,

ptialismul,

halena fetidă,

greaţa şi

eructaţiile.

2.Regiunea esofagianăfuncţiile esofagului sunt: * ingestia sau transportul alimentelor de la faringe spre stomac; * relaxarea reflexă a sfincterului esofagian (pentru a facilita deplasarea alimentelor ingerate şi pentru a preveni refluxul conţinutului luminal din stomac în faringe sau în esofag).

simptomele clinice ale bolilor esofagiene sunt : * regurgitarea, * apariţia simptomelor bronhopneumoniei ab-ingestis în urma aspiraţiei conţinutului alimentar, * ptialism adesea combinat cu mucus sau striuri de sânge, * slăbire (adesea atribuită incapacităţii de înghiţire şi care trebuie diferenţiată de anorexie). * uneori afonie sau stare de oboseală care presupune apariţia problemelor neuromusculare.