Dezechilibre ale fosfatemiei în departamentul de urgență

OBIECTIVE:Rolul testării de rutină al nivelului fosfatemiei în U.P.U.Recomandările curente privind tratamentul 

1. INTRODUCERE

Dezechilibrele fosfatemiei sunt:

rare în populaţia generală,

relativ comune în anumite subseturi de patologii din U.P.U. (D.Z., BPOC, etilism, neoplasme, insuficienţă renală)

Consecinţele clinice pot fi minore pană la critice

2. FIZIOLOGIE

FOSFAŢII au rol:

Structural - în formarea componentelor lipidice membranare celulare

Energetic – prin generarea de AMP, ATP, fosfocreatină

Hemostatic – prin activarea factorilor X şi V ai coagulării

- agregarea plachetară dependentă de fosfolipide şi fosfolipaze

Oxigenare – prin formarea de 2,3 DPG cu rol în afinitatea oxigenului pentru hemoglobină

3. REGLAREA FOSFATEMIEI

Fosforul total în organism: 500 – 800 gr.

80% stocat sub formă de hidroxiapatită

20% intracelular, anion important intracelular

< 1% activ în plasmă

Dieta tipic americana: 700 – 1400 mg/zi fosfor

Doza recomandată = 800 mg/zi

CONCENTRAŢIA PLASMATICĂ

VALORI NORMALE 2,5 – 4,0 mg/dl

0,81 – 1,44 mmol/l

DEPLEŢIE MODERATĂ 1,0 – 2,0 mg/dl

DEPLEŢIE SEVERĂ < 1,0 mg/dl

HIPERFOSFATEMIE SEVERA >14 mg/dl

4. FARMACOCINETICA

Absorbţia 60%- 80% din Ph ingerat, intestinală

Excreţia 10% intestinală

90% renală – filtrat liber de glomerul

Reabsorbţia- 80- 90% la nivelul TCP si TCD prin co-transportul Na-PO4

Co-transportul Na-PO4 este:

Inhibat de – acidoza metabolică

- creşterea fosfatemiei

- creşterea PTH-ului

Activat de – scăderea fosfatemiei:

-acută- cu creşterea cuplării fosfatului de transportor

-cronică- cu creşterea sintezei de transportori