Pediatrie - infecțiile materno-fetale

Introducere

Infecţia materno-fetală este infecţia unui nou-născut cu o bacterie prezentă în organismul mamei înainte de naştere.

Gravitatea potenţială a infecţiei materno-fetale necesită aplicarea rapidă a unei terapii eficiente.

Alegerea iniţială a antibioticelor şi posologia lor depinde de numeroase criterii: epidemiologia bacteriană, spectru de acţiune, caracteristicile farmacocinetice cu necesitatea obţinerii unei acţiuni bactericide rapide, toxicitate redusă mai ales în cazul asocierilor, traversarea meningelui şi efectul sinergic.

Cauzele infecţiilor neonatale sistemice pot fi nebacteriene, reprezentate de virusuri, micoplasme, fungi şi paraziţi.

Etiologie

I. Cauzele bacteriene ale infecţiilor neonatale sistemice sunt următoarele:

La etiologia amintită, cu rol preponderent în infecţiile cu debut timpuriu (intrauterin sau imediat după naştere), se adaugă infecţiile nosocomiale, cu debut mai tardiv, în cadrul cărora domină, între Gram pozitivi, stafilococul aureu, Gram negativii având de asemenea un rol important.

II. Cauzele nebacteriene ale infecţiilor sistemice neonatale sunt următoarele:

Cele mai multe infecţii cu citomegalovirus sunt asimptomatice. Infecţia cu acest virus poate fi congenitală, neonatală sau postnatală.

Patogenie

Patogenia infecţiilor feto-materne trebuie privită diferit, după cele trei căi posibile de contaminare:

în uter (transplacentar);

intrapartum;

post partum (nosocomiale sau comunitare).

Ne vom referi aici doar la infecţiile intrauterine, transmise transplacentar, ceea ce se poate urmări în această schemă:

Sechelele tardive constau în: retard psihomotor, surditate, boală oftalmologică, endocrinopatie. Nou-născutul poate fi, însă, asimptomatic. (!)

O verigă importantă este infecţia amniotică (care se poate produce transplacentar sau ascendent), culminând cu sindromul infecţiei amniotice determinat cel mai frecvent de invazia microbiană a lichidului amniotic în urma rupturii membranei corioamniotice.