Extras din curs
Generalităţi
Semiologia reprezintă studiul simptomelor şi a tulburărilor psihice; stabileşte condiţiile, succesiunea, interdependenţa şi dinamica tulburărilor mentale.
Diferenţiere semne – simptome: semnele sunt obiective şi reprezintă ceea ce vedem la pacienţi; simptomele sunt subiective şi reprezintă ceea ce declară pacienţii că simt.
În funcţie de intensitatea simptomelor, tulburările psihice se clasifică în:
- tulburări nevrotice
- tulburări psihotice
- tulburări datorate nedezvoltării
- demenţe.
Mai frecvente sunt primele două tipuri; tulburările datorate nedezvoltării şi demenţele implică pierderea bagajului noţional.
Procesele psihice
- de cunoaştere: senzaţiile, percepţia, atenţia, memoria, gândirea, limbajul, imaginaţia;
- afective şi trebuinţe: stabilesc raportul subiectiv între individ şi realitatea obiectivă;
- voinţa şi activitatea: prin ele se realizează acţiunile, în conformitate cu scopurile stabilite în mod conştient.
A. Semiologia proceselor de cunoaştere
Senzaţia
- act psihic elementar, monomodal
- realizează imaginea singulară a unei însuşiri a obiectelor şi fenomenelor lumii înconjurătoare.
- se datorează acţiunii obiectelor şi fenomenelor asupra organelor de simţ.
- evidenţiază proprietăţile elementare ale materiei (formă, mărime, greutate, culoare, miros, gust)
- reprezintă izvorul iniţial al tuturor informaţiilor
- sunt imagini subiective ale lumii obiective
- imaginea reflectată devine element de conştiinţă al subiectului – de ordin ideal
Particularităţile senzaţiilor
- instrumente de reflectare nemijlocită a lumii materiale prin sistemul analizatorilor, asupra cărora acţionează direct
- reprezintă reflectarea, pe plan ideal, a proprietăţilor separate ale obiectelor şi fenomenelor concrete
Percepţiile
- sunt procese senzoriale elementare
- se disting prin sintetism, unitate, integritate
- redau realitatea obiectivă în imagini de ansamblu
- multimodale: reflectarea în condiţii de simultaneitate, succesiune, însuşiri multiple ale obiectelor lumii externe
Percepţia presupune raporturi între:
- calităţile obiectelor şi
- condiţiile subiective (interne) ale individului (trebuinţe, interese, experienţă)
- percepţia include însuşirile generale şi esenţiale ale lucrurilor
- constituirea percepţiei se face după vârsta de 3 luni
- percepţia auditivă apare în primul an de viaţă.
Psihopatologia senzorialităţii
- tulburări cantitative
- scăderea pragului senzorial determină o suprasensibilitate la stimuli (subliminali), rezultând hiperestezia senzorială
- apare în surmenaj, suprasolicitare fizică şi psihică
- în afecţiuni nevrotice: distimie, tulburarea depresivă, tulburarea anxioasă
Cenestopatiile
- termen introdus de Dupré
- formă aparte de hiperestezie
- tulburare conştientă a senzaţiilor şi percepţiei interoceptive şi proprioceptive
- senzaţii penibile, difuze, cu sediu variabil
- apar fără nici o modificare organică evidenţiabilă
- apar în anumite tulburări nevrotice
- cenestopatii frecvente: amorţeala mâinilor, cefaleea „migratoare“, senzaţia de nod în gât şi sufocare
- ridicarea pragului senzorial determină hipoestezia: scăderea receptivităţii la diverşi stimuli
- apare în: stări reactive acute (post-traumatice)
- inducţie hipnotică
- stări conversive
- schizofrenie (unde apare, la extrem, anestezia psihică)
Iluziile - Tulburări calitative
- percepţia deformată a unor obiecte sau fenomene existente în realitate
- H. Ey: iluzia este, în general, o eroare cognitivă sau perceptivă
- apar la normal, datorită distanţei, luminozităţii sau a stărilor afective speciale
- iluziile fiziologice, optico-geometrice
- persoanele corectează uşor eroarea
Iluziile vizuale
- cele mai frecvente
- metamorfopsii: impresia de deformare a obiectelor şi a spaţiului perceput
- micropsia: obiecte percepute mai mici (de obicei apar în patologia organică cerebrală)
- macropsii: obiecte percepute mai mari
- dismegalopsii: obiecte percepute alungite sau lărgite – apar mai ales în intoxicaţiile cu diferite substanţe
- porropsia: obiecte percepute mai apropiat sau mai îndepărtat
- callopsia: obiecte percepute înfrumuseţat
- pareidoliile: percepţii deformate, intens anxiogene; interpretarea imaginii ce poate oferi percepţiei patologice un mare grad de bogăţie şi de vivacitate („perceperea“ de fiinţe ameninţătoare în desenul parchetului, al covorului, al perdelei etc)
Falsele recunoaşteri
- identificarea greşită a diverselor persoane
- diferită de confuzia de persoană
- apare în: episoade maniacale, stări confuzive, sindrom Korsakov
- varianta particulară: déjà vu, déjà connu, déjà vecu sau, invers, jamais vu, jamais connu, jamais vecu
- în sindromul de derealizare, depersonalizare; în patologia de lob temporal
Preview document
Conținut arhivă zip
- Semiologie Psihiatrica.doc