Domeniu: Pedagogie

Conține 4 fișiere: docx, pptx

Pagini : 40 în total

Cuvinte : 10614

Mărime: 614.53KB (arhivat)

Publicat de: Adi Danciu

Puncte necesare: 0

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Lect.univ.dr. Cristina Dumitru

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Extras din curs

Activitate de cunoștințe de o compexitate deoesebită, care explorează procese și fenomene, care operează cu un număr mare de termeni specifici și din domenii diverse.

Obiectul de studiu - ființa umană vie, în devenire, în dezvoltare, cu care își propune să înteracționeze în procesul de educare și formare.

Ființa umană este complexă, multilaterală, impulsivă și imprevizibilă. În ființa umană este scrisă întreaga istorie a vieții sale (mică sau mare) și toate aceste aspecte, profesorul, educatorul trebuie să le ia în considerare în procesul de acțiune asupra copilului.

Specificul activității profesorului sau educatorului este că nu pot acumula experiența educării sau formării unui copil anume - de fiecare dată este nevoie să se reia de la început, pentru că copiii, elevii sunt toți diferiți și pentru fiecare este nevoie de o abordare individuală, un conținut specific, metode diferite.

Astfel, drumul în acest domeniu este doar unu, bine cunoscut: pornind de la interesele și istoria personalității unui copil/elev/adult, să se realizeze principalul scop al educației - crearea de condiții pentru auto-dezvooltarea personalității, conducând-o spre auto-actualizare, realizare, auto-realizare.

apariția vieții sociale, dezvoltată împreună cu societatea umană

categorie generală și permanentă a vieții sociale

un mod special de activitate

este parte integrantă a culturii

se realizează pe baza acțiunii și comunicării

Semnificația mediului: aspirații, viziuni, credințe insuflate persoanelor de către mediu. Mediul include toate condițiile care stimulează sau îngreunează activitatea generală a persoanei. Prin urmare, este necesară organizarea unui mediu propice dezvoltării.

2. idei și înțelegeri similare apar doar într-o activitate continuă, astfel „dacă doriți să educați, organizați o activitate” (A.S. Makarenko)

3. Școala ca mediu. Mediul este întâmplător, fie nu ține cont de efectul educației. școala ca mediu influențează viața cognitivă și emoțională a copilului, și are următoarele sarcini:

- simplifacrea aparițiilor complexe ale vieții și familiarizarea cu acestea a copiilor;

- alegerea unor epoci culturale și acordarea unei atenții suplimentare acestora;

- relozvarea tensiunilor dintre anumite grupuri specifice și acordarea oportunității de a schimba și crea un mediu mai plăcută;

- crearea de oportunități pentru auto-actualizare.

Educația a apărut ca un institut al socializării.

Se dezvoltă (devenind mai complexă teoretic și sistemic) cu creșterea culturii.

Educația are ca sarcină principală - dezvoltarea personalității.

Punctul principal - crearea de condiții pentru auto-dezvoltare, auto-realizarea personalității, auto-perfecționarea ființei umane.

Bibliografie

1. Albulescu, Ion, Istoria gândirii şi practicii pedagogice româneşti, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2005

2. Albulescu, Ion, Doctrine pedagogice, E.D.P., Bucureşti, 2007

3. Antonescu, G.G., Nicolau, V.P., Antologie pedagogică, vol.1, 2, Ed. Cultura românească, Bucureşti, 1937, 1939

4. Bârsănescu, Ştefan, Dicţionar de pedagogie, Ed. Enciclopedică română, Bucureşti, 1969 5. Bârsănescu, Ştefan, Istoria pedagogiei, E.D.P., Bucureşti, 1972

6. Bârsănescu, Ştefan, Unitatea pedagogiei contemporane ca ştiinţă, E.D.P., Bucureşti, 1976

7. Bârsănescu, Ştefan, Pedagogia, colecţia „Istoria ştiinţelor în România”, Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1984

8. Cucoş, Constantin, Istoria pedagogiei: Idei şi doctrine pedagogice fundamentale, Editura Polirom, Iaşi, 2001

9. Narly, Constantin, Pedagogie generală, E.D.P., Bucureşti, 1996

10. Noveanu, E., Potolea, D., (coord.), Ştiinţele educaţiei: dicţionar enciclopedic, vol.1, 2, Ed. Sigma, Bucureşti, 2008

11. Popeangă, Vasile, Şcoala românească din Transilvania, E.D.P., Bucureşti, 1974

12. Popescu, Ilie, Din istoria pedagogiei româneşti, vol. II, E.D.P., Bucureşti, 1966

13. Stanciu, Ion, Curs de istoria pedagogiei universale, partea I şi II, tipografia Universităţii din Bucureşti, 1975

14. Stanciu, Ion, Gh., O istorie a pedagogiei universale şi româneşti până la 1900, E.D.P., Bucureşti, 1977

15. Stanciu Ion, Gh., Şcoala şi pedagogia în sec. XX, E.D.P., Bucureşti, 1983

16. Stanciu Ion, Gh., Şcoala şi doctrinele pedagogice în sec. XX, E.D.P., Bucureşti, 1995 17. Stoian, Stanciu, Din istoria pedagogiei româneşti, vol. II, III, IV, E.D.P., Bucureşti,1966, 1967, 1969

18. Stoian, Stanciu, Pedagogia română modernă şi contemporană, E.D.P., Bucureşti, 1976 19. Eugen David, „Introducere în istoria pedagogiei”, Editura Psihomedia, Sibiu, 2006