Dezvoltare Umană

OBIECTUL DISCIPLINEI DEZVOLTARE UMANA

Psihologia nu este o singura stiinta, ci un sistem de discipline care studiaza sistemul psiho-comportamental uman.

Psihologia vârstelor (psihologia dezvoltarii sau dezvoltare umana) este o ramura a psihologiei care studiaza particularitatile psihice ale fiecarei etape de vârsta, în relatie cu factorii biologici si sociali care le influenteaza.

Aceasta disciplina are doua obiective principale:

- de a descrie modul în care se dezvolta indivizii umani, cum se schimba ei pe parcursul vietii;

- de a explica dezvoltarea punând în evidenta factorii care determina aceste schimbari. (Seamon si Kenrick, 1992, p. 378).

Psihologia vârstelor studiaza evolutia psihicului normal, sanatos. Problemele patologice sunt studiate de alte ramuri ale psihologiei, de ex.:

- psihopedagogia speciala  studiaza problemele psihologice si pedagogice ale persoanelor nevazatoare, hipoacuzice, retardate mental etc.;

- psihologia medicala - studiaza problemele psihice ale bolnavului somatic etc.

Psihologia vârstelor are mai multe subramuri ca de ex. psihologia copilului, adolescentului, adultului, batrânului (gerontopsihologia), psihologia sugarului, anteprescolarului etc.

FACTORII DETERMINANTI AI DEZVOLTARII PSIHOSOCIALE

1. Conceptele de ontogeneza, crestere, maturizare

2. Factorul intern care influenteaza dezvoltarea psihosociala: ereditatea

3. Factorii externi care influenteaza dezvoltarea psihosociala:

a) factorii organici

b) factorii socioculturali

4. Relatia dintre factorii intern si externi

1. Conceptele de ontogeneza, crestere, maturizare

Ontogeneza reprezinta dezvoltarea individului din momentul conceptiei pâna la moarte (DEX). Cuvântul ontogeneza provine de la cuvintele grecesti ontos = fiinta si genesis = dezvoltare. În ontogeneza individul se dezvolta din punct de vedere biologic, psihic si social.

Dezvoltarea fizica este desemnata în general prin termenul de crestere (ex. crestere osoasa, musculara, ponderala etc.) (Golu, Zlate, Verza, 1993, p. 31).

Termenul maturizare are doua sensuri.

În primul rând maturizarea desemneaza procesul de dezvoltare fizica si psihomotorie din copilarie care se desfasoara în aceeasi ordine la toti copiii, fiind influentat preponderent de ereditate (A. Gesell, dupa Seamons si Kenrick, 1992, p. 380). Ritmul dezvoltarii depinde de factorii de mediu, dar ordinea nu se poate schimba.

Astfel de exemplu, dezvoltarea locomotiei se desfasoara în urmatoarea ordine: copilul sta pe sezut fiind sprijinit, sta pe sezut singur, sta în picioare sprijinindu-se de obiecte, merge cu ajutorul altei persoane, sta singur în picioare, merge singur (Arcan, Ciumageanu, 1980, p. 58).

Dezvoltarea limbajului se produce de asemenea în aceeasi ordine la toti copiii: ei emit sunete, silabe, silabe repetate, imita sunete, înteleg cuvintele auzite frecvent, pronunta primele cuvinte, asociaza doua, iar apoi trei cuvinte, formeaza primele propozitii.