Extras din curs

I. FAMILIA - Orientari teoretice si metodologice

Familia este nucleul organizarii umane, molecula sau microstructura care realizeaza, în miniatura, totalitatea

functiilor societatii ca mare sistem, reproducerea si asigurarea continuitatii biologice a speciei umane, producerea mijloacelor de subzistenta, educarea si socializarea copiilor si, prin aceasta, asigurarea continuitatii moral-spirituale a societatii. Familia constituie un sistem format din personalitati aflate în interactiune si interdependenta mutuala, sistem în cadrul caruia se petrec intense schimburi comunicationale si emotionale – perceptii, evaluari si valorizari interpersonale, se deruleaza procese de rol marital, parental si filial.

Desi relativ independenta în raport cu societatea în interiorul careia se formeaza, familia este determinata în ultima instanta si conditionata, în organizarea si evolutia sa, de modul de organizare a societatii pe care o reflecta.

Astfel, corelatele istorice, socio-economice, ideologice si cultural-etnologice imprima deosebiri semnificative în structura si functionalitatea familiei, de la o etapa la alta, de la un mod de viata la altul.

Conditiile existentei sociale, modul de productie si necesitatile adaptarii organizarii sociale la acestea au impus în cea mai mare parte metamorfozele grupului familial. Astfel, forma matriarhala a familiei a fost treptat înlocuita de-a lungul istoriei de forma patriarhala, iar aceasta s-a diluat ulterior în forma individualizata.

Mutatiile survenite în structura si rolurile familiale au urmat paradigma de la extensie la nuclearizare, de la traditional la modern, de la dispersare afectiva si concentrare autocritica a puterii la condensarea afectiva si democratizare, de la rigiditatea cadrelor normative functionale la o flexibilitate semnificativa a acestora, în sensul egalizarii status-rolurilor familiale.

Prefacerile structurii familiale sunt în deplina rezonanta cu progresul socio-economic, tehnic, cultural si moral al societatii, familia ramânând un sistem deschis, supus continuu restructurarilor.

Încotro se îndreapta familia si care sunt sansele sale de evolutie este întrebarea la care criteriologii sunt din ce în ce mai tentati sa formuleze raspunsuri. Dar oricum s-ar numi noile forme familiale pe care societatea industriala si superindustriala le prolifereaza sau le-ar mai putea prolifera (familii comunitare, familii poligame, familii-agregat, familii geriatrice, nefamilisti cu copii – A. Toffler (1983) – este o certitudine faptul ca familia conjugala va continua sa existe ca cea mai importanta veriga a dezvoltarii societatii, a supravietuirii sale, purtatoarea cea mai fidela a stafetei vietii pasnice si creatoare de la o generatie la alta.

Frédéric Le Play, întemeietorul metodei monografice de abordare a familiei, a întreprins catre sfârsitul secolului trecut primele cercetari de natura sociologica asupra familiei. Meritul sau este acela de a fi sesizat faptul ca “schimbarile din viata sociala atrag schimbari în viata de familie” (M. Voinea, 1978, p. 42).

Coexistând antitetic cu conceptia care acrediteaza determinarea social-istorica a familiei, o serie de conceptii extremist-biologizante delimiteaza familia ca o unitate primara, pur biologica, constituita pe baza si în vederea satisfacerii instinctului sexual. Astfel, pe linia conceptiilor freudiene, sociologul american R.M. MacIver definea familia ca “un grup caracterizat pritnr-o relatie între sexe suficient de precisa si de trainica pentru a asigura procreerea si cresterea copiilor” (I. Gould, W.L. Kolb, 1964, p. 258). P.W. Mousgrave în 1967 într-un manual de sociologie a educatiei pune accent tot pe aspectul biologic al relatiilor familiale, pierzând din vedere aspectul lor psihosocial.

Problematica familiei, prin complexitatea sa, a suscitat în ultimele patru decenii multiple abordari de pe pozitii complementare si interdisciplinare. Familia a devenit subiect si obiect predilect al cercetarilor inter- si multidisciplinare, între care cele de psihologie sociala, sociologie, pedagogie a adultului si psihologie a copilului, psihopatologie si psihiatrie sociala, psihoterapie si antropologie detin pozitii prioritare.

O serie de domenii conexe ca “educatia parintilor”, “interactiunea parinti-copii”, “design-ul ambiental familial”, la care se adauga problematica legislativa circumscrisa de dreptul familiei, atrag atentia asupra semnificatiei si responsabilitatii sociale a organizarii si evolutiei familiei ca microsistem fundamental în cadrul macrosistemului social.

Apartinând unor orientari conceptuale diverse sub aspectul analizei specificului si functiilor familiei, numerosi autori au întreprins studii comparative si transculturale privind structurile si tipurile familiale, rolul de sot-sotie, dinamica relatiilor conjugale si de grup familial. Studiile asupra familiei s-au intensificat în ultimul timp, urmarindu-se evidentierea evolutiei relatiilor intrafamiliale, a structurii rolurilor familiale si, în special, fenomenele de psihosociologia si psihosexologia familiei.

Familia reprezinta, în orice societate, o forma de comunitate umana alcatuita din cel putin doi indivizi, uniti prin legaturi de casatorie si/sau paterne, realizând, mai mult sau mai putin, latura biologica si/sau cea psihosociala. Aceasta definitie rezulta din faptul ca realitatea sociala a generat o diversitate de familii ce se pot rezuma doar la unul din cele doua aspecte prezentate în perechi. Astfel, familiile monoparentale sunt doar paterne si realizeaza doar latura psihosociala.

În general, viata desfasurata de indivizi în cadrul institutional al familiei cuprinde doua elemente esentiale: o latura biologica, constanta, ramasa în forma aproape neschimbata de-a lungul timpului si o latura sociala, vesnic schimbatoare, reprezentând morala, educatia, aspectele economice, juridice, psihosociale etc. (M. Voinea, 1993).