Ipoteze, teorii și metode de investigație în psihosociologie

Am afirmat în capitolul precedent ca psihologia sociala este o stiinta despre relatiile noastre cu ceilalti, în deplina lor realitate si concretete: prietenia, iubirea si ura; colaborarea sau competitia cu ceilalti; efectele comunicarii asupra respectului de sine, asupra performantelor si atitudinilor noastre etc. Fiind interesati practic de asemenea chestiuni, cu totii avem intuitii si o oarecare experienta în solutionarea lor. Daca am ramâne însa la nivelul acestor intuitii si al întelepciunii populare, am aduna o colectie interesanta de idei si reprezentari foarte diverse, formând însa o masa amorfa de contradictii si ambiguitati. Psihosociologia abordeaza astfel de probleme în mod stiintific.

Dar este posibil acest lucru? În cazul chimiei, de exemplu, raspunsul e simplu. Atunci când se amesteca doua substante în laborator, se poate anticipa exact ceea ce se va întâmpla: în aceleasi conditii, cele doua substante vor reactiona întotdeauna la fel, rezultând mereu aceeasi combinatie. Ce se întâmpla însa daca se amesteca doi chimisti într un context social? Câteodata rezulta o combinatie reusita, alteori o convietuire apatica sau chiar repulsie. Si atunci, cum poate fi studiat stiintific comportamentul social, ce pare atât de variabil si de imprevizibil?

Psihosociologii emit anumite ipoteze empiric testabile care, daca sunt eronate, pot fi dovedite ca atare. Totodata, cercetatorii în domeniul psihologiei sociale raporteaza detaliile verificarilor la care si au supus ipotezele, astfel încât alti cercetatori pot repeta experimentele lor. Ei sintetizeaza si integreaza toate dovezile acumulate de a lungul timpului si în diferite parti ale lumii. Încet, dar constant, comunitatea psihosociologilor elaboreaza o conceptie despre natura umana din ce în ce mai precisa si mai coerenta.

Sursele ideilor de investigatie

Ca si în celelalte domenii de cercetare stiintifica, investigatia psihosociologica începe, de regula, cu o întrebare, care stârneste curiozitatea cercetatorului, motivându l sa caute un raspuns  mai exact, o explicatie a anumitor fenomene interesante si semnificative. Întrebarile pot veni de oriunde; ceea ce conteaza este capacitatea psihosociologului de a vedea o problema acolo unde cei mai multi dintre noi considera ca nu este nimic de iscodit si de lamurit. Iata, în cele ce urmeaza, câteva dintre cele mai frecvent întâlnite surse ale ideilor de investigatie.

Studiile de caz

Anumite fapte, întâmplari si fenomene, care suscita la un moment dat atentia opiniei publice, stârnind dezbateri mai mult sau mai putin aprinse, pot sta la originea unor tentative ale unor psihosociologi de a le oferi o explicatie, în conditiile în care opiniile formulate, în dezbaterea publica, în legatura cu factorii si cauzele evenimentelor comentate se dovedesc superficiale sau de a dreptul eronate.

Iata un exemplu cât se poate de elocvent. Cercetarile psihosociologice asupra comportamentului prosocial au luat amploare odata cu analiza urmatoarei întâmplari socante. Pe la ora 3, în dimineata zilei de 13 martie 1964, Kitty Genovese, în vârsta de douazecisiopt de ani, se întorcea acasa de la serviciu (femeia conducea un bar). Deodata, a fost atacata de catre un barbat înarmat cu un cutit. A fost lovita, înjunghiata si agresata sexual la numai treizeci de metri departare de locuinta sa, aflata într un bloc din cartierul Queens, New York. Luminile s au aprins si ferestrele s au deschis în timp ce femeia striga disperata: O Doamne! M a înjunghiat! Ma omoara! Ajutor! Sariti! Oameni buni! Victima a reusit de doua ori sa se desprinda de atacator, dar numai pentru scurt timp. Treizecisiopt dintre vecinii sai au asistat la chinurile ei, dar nici unul nu a intervenit. În cele din urma, dupa trei sferturi de ora de groaza, un barbat a chemat politia; când a sosit echipajul de interventie, Kitty Genovese era deja moarta.

Asasinarea lui Kitty Genovese a socat întreaga natiune americana. Meritau sa fie blamati vecinii ei? Parea putin probabil ca toti cei treizecisiopt de martori sa fi fost niste monstri imorali. Presa si televiziunea si au concentrat comentariile asupra decadentei valorilor morale în societatea contemporana, vitriolând anonimitatea si apatia populatiei din marile orase americane, precum New Yorkul. Diferiti psihiatri au încercat sa explice apatia martorilor, dar fiecare a propus o alta interpretare. Dr. George Serban sustinea ca atmosfera newyorkeza e plina de nedreptate. Ai senzatia ca ti se poate întâmpla ceva rau daca te amesteci si ca orice ai face, tot tu iesi prost. Dr. Ralph S. Banay sugera ca apatia celor din jur s ar fi datorat unei confuzii între fantezie si realitate, confuzie generata de nesfârsitul sir de imagini violente de pe ecranul televizorului: Subestimam cu totii gravitatea efectului pe care acumu