Logică

Logica: stiinta care se ocupa cu studiul formelor propozitionale si al argumentelor în propozitii de diferite forme.

Opinia: propozitie pe care cineva o considera adevarata.

Propozitie adevarata: propozitie care corespunde unei anumite realitati.

Exercitiu:

Ce este minciuna?

Minciuna este o propozitie intentionat falsa, spusa în cunostinta de cauza, iar cel care o spune încalca un cod de norme si valori la care a aderat.

(Aceasta definitie se poate obtine, din aproape în aproape, prin argumentare. Ea include un predicat logic: "falsa", un predicat epistemic: "în cunostinta de cauza", si un predicat axiologic: "cod de norme si valori". Un predicat este o proprietate.)

Argumentarea este un proces prin care, de la unele propozitii numite premise, se trece la o propozitie numita concluzie ("opinie în favoarea").

Argumentarea se desfasoara în minte si este netransferabila. Rezultatul unui astfel de proces (de argumentare) se numeste argument (sau rationament).

Argumentul este o multime de propozitii între care despre unele, numite premise, se pretinde ca întemeiaza (sprijina) o alta propozitie numita concluzie. Altfel spus, un argument este o multime de propozitii între care despre una numita concluzie se pretinde ca decurge din celelalte propozitii, numite premise.

Argumentul este impersonal si transferabil.

Cum se identifica prezenta unui argument?

Notam cu P premisele (P1, P2, ...Pn) si cu C concluzia.

"Deci" se numeste indicator de concluzie standard; poate fi înlocuit prin: "asadar", "prin urmare" si altele.

"Deoarece" se numeste indicator de premisa. Atît "deci", cît si "deoarece", si sinonimele lor, se numesc indicatori logici. Prezenta lor nu este o conditie necesara, nici o conditie suficienta pentru existenta unui argument. Ambele tipuri de indicatori logici pot sa apara în acelasi argument, în urmatoarea forma:

N.B. Un argument = o concluzie + cel putin o premisa.

Un argument se poate simboliza astfel:

P1

P2

...

Pn

C

Linia dintre premise si concluzie, în acest caz, înlocuieste indicatorul de concluzie.

Structura generala a unui argument

se pretinde ca sprijina concluzia si sunt fapte cunoscute

fapt necunoscut celui caruia i se adreseaza argumentul.

Exemplu:

Am întîrziat, deoarece am fost retinut la decanat.

Acesta nu este un argument, întrucît ceea ce precede indicatorul logic de premisa "deoarece" este faptul cunoscut si deci nu poate fi concluzie, iar ceea ce urmeaza lui "deoarece" este faptul necunoscut si deci nu poate fi premisa. Exemplul de mai sus este o explicatie.

Daca pretentia mentionata în definitia argumentului este îndreptatita, se spune ca argumentul este logic corect. Daca nu, se spune ca argumentul este logic incorect.

Exemplu:

Anca este fiica medicului Popescu. Deci medicul Popescu este tatal Ancai.

Acesta nu este un argument logic corect. Medicul Popescu ar putea fi mama!