Organizațiile și conducerea lor

5. Organizatiile si conducerea organizatiilor

- organizatiile din perspectiva psihosociala: definitie, clasificare, caracteristici structurale, functii

- conducerea organizatiilor: definitie, caracteristici generale, functii, stilul organizatiilor de conducere

- teorii privind organizatiile

- decizia in activitatea de conducere (definire, etape specifice in procesul de luare a deciziilor). Strategii de optimizare a proceselor si fenomenelor psihorganizationale:

A) optimizarea stilului de conducere

B) optimizarea climatului psihosocial

- lidershipul (caracterizare, functii, tipuri de stiluri de conducere)

(Cristea Dumitru, Tratat de psihologie sociala pag 248-259, 279-336)

Structuri si procese psihosociale de grup

Microgrupurile sociale se constituie ca sisteme dinamice cu autoreglare in urma dezvoltarii unui ansamblu de relatii determinate intre membri, pe fondul desfasurarii unor activitati comune. Desfasurarea in timp a acestor relatii definesc procesele psihosociale de grup, iar modul de configurare a relatiilor la un moment dat definesc structurile psihosociale. Modul cum se manifesta in plan observational interactiunile dintre procese si structuri reprezinta fenomenologia psihosociala de grup, cea de a treia dimensiune esentiala a dinamicii grupurilor sociale.

Exista 4 categorii principale de structuri (procese) psihosociale de grup:

- structura socioafectiva (procesele preferentiale)

- structura comunicatiei (procesele de comunicatie)

- structura puterii (procesele de influenta)

- structura activitatii (procesele de realizare a sarcinii)

La acestea se mai adauga doua, cu o importanta majora asupra formarii si evolutiei grupului ca sistem social:

- structura motivational-atitudinala

- structura participativ-axiologica

Structura socioafectiva a grupului

1. In plan intragrupal, procesele afective imbraca atat forma relatiilor preferentiale interpersonale, cat si pe aceea a trairilor afective fata de grup ca intreg. Intre cele doua forme de afectivitati intragrupale exista interconditionari, prima gasindu-si expresia in matricea sociometrica a grupului, iar cea de a doua la nivelul coeziunii, climatului psihosocial si performantei.

2. in plan extragrupal, procesele afective se structureaza atat in raport cu alte grupuri cu care se afla in raporturi de conexitate, cat si in raport cu mediul social in care isi desfasoara activitatea, mediu constituit din organizatiile, institutiile si conditiile sociale generale care au incidenta asupra vietii de grup.

Factorii care conditioneaza alegerile sociometrice

Inteligenta sociala, capacitatea de comunicare interpersonala, farmecul personal, prestigiul intra si extra-grupal, altruismul si disponibilitatea de intrajutorare, competenta si implicarea in rezolvarea problemelor cu care se confrunta grupul, statutul recunoscut in plan formal si informal.

Structura comunicarii

(a) in functie de directia pe care se realizeaza, comunicarea se poate desfasura pe orizontala, intre membri aflati la acelasi nivel al structurilor formale sau pe verticala, intre membri aflati pe paliere diferite ale structurilor formale de autoritate ale grupului

(b) dupa modul de implicare a participantilor in actul comunicarii, aceasta poate fi unilaterala sau bilaterala

(c) in functie de obiectivele propuse si modul de utilizare a informatiei vehiculate, comunicatia poate fi instrumentala, cand informatia transmisa este destinata desfasurarii si coordonarii activitatilor de grup sau de consum, in cazul unei comunicari interpersonale spontane, prin care se realizeaza contactul psihologic dintre membri fara o finalitate explicita

(d) dupa numarul persoanelor implicate, comunicarea poate fi biunivoca, cand se desfasoara intre doi membri, sau multivoca, atunci cand se desfasoara in grup, cu participarea cvasi-simultana a mai multor membri

(e) dupa modalitatile folosite pentru codificarea si transmiterea informatiei, comunicarea poate fi verbala, orala sau in scris sau nonverbala, prin folosirea semnelor, gesturilor, mimicii, posturii etc

Functiile comunicarii in cadrul grupurilor sociale

(a) asigura organizarea grupului, coordonarea activitatilor de realizare a sarcinilor si rezolvarea problemelor curente

(b) mijloceste realizarea contactului psihologic dintre membrii grupului, conditie a satisfacerii trebuintelor psihologice ale acestora (de afiliere, comunicare, afectiune, manifestare a personalitatii etc)

(c) conditioneaza constituirea si manifestarea coeziunii, prin uniformizarea valorilor, normelor, opiniilor, credintelor si atitudinilor care fundamenteaza viata de grup

(d) fundamenteaza formarea palierului simbolic al vietii de grup, prin care grupul se obiectiveaza, se justifica si se manifesta in plan intergrupal, organizational si sociocultural

(e) faciliteaza realizarea integrarii sociale si influentei formative a grupului asupra membrilor sai, precum si a influentei acestora asupra grupului, conditie a constituirii ansamblelor interactionale care dau unitate structurala si functionala sistemului grupal

Organizatiile

- forme concrete de interactiune sistematica a membrilor si grupurilor unei comunitati, in vederea realizarii obiectivelor generale ale institutiilor sociale carora le apartin sau ale obiectivelor care deriva din interesele convergente ale membrilor care le compun

Definire

a) dimensiunea logic-principala care releva regulile de rationalitate care fundamenteaza activitatile sistematice ale colectivitatilor umane

b) dimensiunea functional-procesuala care reflecta dinamica desfasurarii in timp a sistemului de interactiuni prin intermediul carora organizatiile se formeaza, se dezvolta si se manifesta activ in viata sociala

c) dimensiunea structural-obiectuala care exprima sistemul concret si stabil de interactiuni dintre elementele ansamblului (persoane, grupuri)

Caracterizare

(a) sunt ansambluri umane construite in care se desfasoara interactiuni sitematice si ordonate, pe baza unui model interactional explicit (schema de organizare sau organigrama)

(b) au obiective explicit formulate la care adera toti membrii organizatiei, acestea avand un rol constitutiv si de legitimare atat pentru procesul de structurare interna, cat si pentru activitatea organizatorica aferenta realizarii respectivelor sarcini

(c) dezvolta o structura interna care reflecta pozitiile, ierarhiile si relatiile functionale dintre acestea

(d) prezinta o diferentiere interna (pe orizontala si pe verticala) a pozitiilor, functiilor, atributiilor, rolurilor si activitatilor prin care se realizeaza diferitele componente ale obiectivului comun

(e) manifesta o dinamica structurala si functionala, in stransa legatura cu gradul de realizare a obiectivelor constitutive, a evolutiei raporturilor interpersonale interne si a raporturilor cu mediul social extern

(f) poseda anumite grade de libertate in raport cu starile pe care le poate adopta, atat in plan intern, cat si extern (autonomie organizationala)

(g) pastreaza raporturi dinamice cu mediul extern (institutii, alte orgnizatii, grupuri sau persoane) pe fondul unei autonomii organizatorice si functionale relative