Psihologie Socială

Cerintele disciplinei:

- examen de an, în vara, oral;

- referat si cercetare la seminar;

- de citit cel putin o lucrare de specialitate;

- se vor da, din cînd în cînd, teste la curs, sub forma de lucrari de sinteza;

- prezenta la curs conteaza pentru nota de trecere.

Psihologia sociala s-a desprins din filosofie la sfîrsitul secolului XIX - începutul secolului XX; este o disciplina foarte recenta, în plina clarificare si dezvoltare. Rudimentele ei pot fi regasite înca din antichitate, sub forma preocuparilor pentru "natura" omului, pentru "esenta" omului. În timp, în aceasta directie s-au conturat o serie de orientari principale:

- orientarea biologista, care considera ca omul este o fiinta naturala rezultata în urma unui lant evolutiv; aici se încadreaza explicatiile psihologice din perspectiva neurofiziologica si somatica;

- orientarea sociala, care considera omul ca fiind în principal o fiinta sociala: esentiala nu este determinatia biologica, ci determinatia sociala;

- orientarea psihica, care considera constiinta ca fiind latura esentiala a omului si atribuie procesualitatii psihice rolul dominant.

Cu ajutorul metodei sistemice, s-a realizat o sinteza a acestor trei orientari, ajungîndu-se la conceptia despre om ca fiinta bio-psiho-sociala.

Obiectul psihologiei sociale este studiul relatiilor interpersonale si a fundamentelor lor psihologice, a legilor care guverneaza formarea si manifestarea raporturilor umane, precum si a fenomenelor si proceselor subiacente acestora, adica a proceselor si fenomenelor psihice care apar în relatiile interpersonale (perceptie, afectivitate, personalitate). Relatiile interpersonale urmarite de psihologia sociala nu sunt doar cele diadice, ci si la nivel de grup sau chiar de multime; grupul îsi pune amprenta asupra relatiilor dintre oricare doi membri ai respectivului grup.

Observatie: psihologia sociala studiaza si relatiile interpersonale virtuale; o relatie virtuala poate avea asupra personalitatii un impact mai mare decît una reala ("iluzia relationala").

Principiile de baza ale psihologiei sociale

1. Toate procesele psihice individuale se nasc, se dezvolta, se manifesta si capata anumite particularitati specifice în urma unei influente sociale sistematice în ontogeneza.

2. Conduitele personale sunt nemijlocit conditionate si modelate socio-cultural. Nu exista conduita complet înnascuta; orice conduita este modelata cultural în proportie de 90-99%.

3. Chiar atunci cînd conduitele raspund unor nevoi biologice primare, ele sunt modelate cultural.

4. Relatiile interpersonale si procesele psihice subiacente capata note distinctive si forme de manifestare particulare atunci cînd se desfasoara în cadrul grupurilor sau multimilor, rezultînd legitati particulare.

5. Relatia individual-social este o relatie bilaterala si activa.

Tematica de curs:

- Chestiuni generale;

- Realitatea sociala;

- Persoana-personalitate;

- Tipuri de relatii interpersonale;

- Legi care actioneaza în relatiile interpersonale;

- Liderul si stilul de conducere;

- Problematica psihologiei organizationale;

- Probleme particulare ale psihologiei sociale: comportamentele pro- si anti-sociale, fenomenul religios, raporturile dintre sexe, sanatatea;

- Raportul dintre om si natura, ecologia sociala.

Curs 02-I

11 octombrie

PSIHOLOGIE SOCIALA

Relatia dintre psihologia sociala si alte discipline umaniste

1. Relatia cu psihologia generala

Conceptele de baza ale psihologiei generale sunt preluate de catre psihologia sociala; la rîndul ei, aceasta ofera psihologiei generale date pentru prelucrari si generalizari, surprinzîndu-le în diferite contexte relationale, grupale etc.

2. Relatia cu sociologia

În timp ce psihologia sociala studiaza individul inserat, implicat în diverse contexte de relationare sociala, cu accent pe fenomenele provocate la nivelul individual de catre implicarea sociala, sociologia se intereseaza de multimi, de dinamica lor generala, la nivel statistic.

3. Relatia cu antropologia culturala

Obiceiurile, modelele culturale, credintele, tot ceea ce face obiectul antropologiei culturale, difera de la un spatiu cultural la altul. Aceste modele, obiceiuri etc. structuralizeaza personalitatea celor ce traiesc în contextul lor. Relationarea inter-umana se complica atunci cînd persoanele implicate provin din culturi diferite, datorita personalitatii de baza modelate în conformitate cu coordonatele culturii respective.

4. Relatia cu politologia

Politologia este stiinta care studiaza relatiile de putere, mecanismele si fenomenele subiacente controlului social. Ceea ce intereseaza psihologia sociala este faptul ca relatiile interpersonale se modifica în functie de fenomenele politice si de relatiile de putere.

5. Relatiile cu ecologia

Ecologia poate fi definita în mod metaforic ca fiind "stiinta armoniei". Ecologia sociala se preocupa de raporturile dintre natura si om, dintre om si creatiile umane, dintre natura si creatiile umane, dar si de raporturile dintre oameni în plan organizational.

Un model al relatiilor dintre disciplinele umaniste poate fi urmatorul:

Teorie si metoda în psihologia sociala

1. Teorie: un ansamblu de concepte, idei si date experimentale prin care se explica în mod unitar si necontradictoriu un anumit domeniu al realitatii.

Teoria se caracterizeaza prin doi parametri principali:

- completitudinea, adica în ce masura explica toate fenomenele din domeniul caruia i se aplica;

- caracterul non-contradictoriu: ceea ce se afirma si se demonstreaza într-un punct al demersului teoretic nu trebuie sa intre în opozitie cu ceea ce demonstreaza în alt punct.

Principalele teorii ale psihologiei sociale:

- teoriile behavioriste; - teoriile de sorginte psihanalitica;

- teoriile structuraliste; - teoriile fenomenologice;

- teoriile simbolice; - dialectica.

Functiile teoriilor:

- explica în maniera coerenta faptele si fenomenele cu care ne confruntam într-o anumita zona a realitatii sociale;

- orienteaza demersul cunoasterii stiintifice;

- permit desfasurarea eficienta a actiunilor sociale si individuale;

- au functie de prognoza: pe baza lor se fac predictii cu privire la evolutia ulterioara a unui fenomen sau a altuia;

- optimizeaza viata sociala în general.