Extras din curs
DEZVOLTAREA ŞTIINŢELOR EDUCAŢIEI
Ştiinţă şi practică deopotrivă, pedagogia constituie astăzi unul dintre domeniile
spiritualitatii umane cu o mare influenta asupra vietii si activitatii marii majoritati
aindivizilor ce constituie societatea contemporana. Avand ca obiectiv de studiu educatia
– ca actiune social-umana specifica ce urmareste formarea personalitatii umane in
vederea integrarii sale active in viata sociala – pedagogia a aparut si a evoluat din
necesitatea orientarii si fundamentarii stiintifice a acestui proces.
Dată fiind complexitatea fenomenului educaţional, în studierea ştiinţifică a acestuia sa
manifestat aceeaşi tendinţă de multiplicare şi specializare pe care o întâlnim şi în cadrul
altor ştiinţe ale socio-umanului.
Ca atare, astăzi putem vorbi despre un adevărat sistem al ştiinţelor educaţiei
(pedagogice), ca sistem unitar de discipline teoretice şi practice orientate spre studierea
aprofundată a activităţii de formare şi dezvoltare a personalităţii umane sub toate aspectele şi
dimensiunile sale. Construcţia sistemului ştiinţelor educaţiei presupune o multitudine de
exigenţe de ordin structural şi logico-metodologic: scop, conţinut, structură, legăturile dintre
diferitele ştiinţe pedagogice, dintre acestea şi celelalte ştiinţe, unitatea, diversitatea,
integralitatea ştiinţelor pedagogice, precum şi criterii de clasificare, de ordonare sau
supraordonare etc. Dificultatea evidenţierii disciplinelor care fac parte integrantă din acest
sistem apare însă în momentul în care ne referim la ultimul aspect şi încercăm o clasificare a
lor.
S-au elaborat mai multe modele de clasificare şi pentru exemplificare apelăm la câteva
dintre acestea şi la criteriile care le-au stat la bază. Astfel, după Daniel Mara şi colab. (2005,
p. 13), criteriile de clasificare şi ramurile pedagogice derivate ar fi:
După domeniul fundamental de cercetare:
Pedagogia generală / Fundamentele pedagogiei;
Teoria şi metodologia instruirii / Didactica generală (în cadrul acesteia au apărut
metodicile diverselor discipline sau didacticile aplicate);
Teoria educaţiei;
Cercetarea pedagogică.
După domeniul de aplicaţie:
-Pedagogia specială (defectologia; pedagogia ocrotirii; pedagogia aptitudinilor
speciale);
3
-Pedagogia socială (pedagogia familiei; pedagogia muncii; pedagogia massmediei);
-Pedagogia artei etc.
După perioadele de vârstă în care se desfăşoară acţiunea educaţională:
-Pedagogia antepreşcolară;
-Pedagogia şcolară;
-Pedagogia adulţilor.
După domeniul interdisciplinarităţii:
-Pedagogia psihologică (psihologia educaţiei);
-Pedagogia sociologică (sociologia educaţiei);
-Pedagogia filosofică (filosofia educaţiei);
-Pedagogia axiologică;
-Pedagogia antropologică etc.
O clasificare interesantă şi, în acelaşi timp, deosebit de aprofundată şi argumentată a
ştiinţei educaţiei, o întâlnim la Elena Macavei (1997). Autoarea citată structurează sistemul
ştiinţelor educaţiei pe cinci domenii distincte, şi anume:
a) Domeniul teoretic fundamental, care include:
-Pedagogia generală – disciplină teoretică ce studiază problemele generale ale
educaţiei, esenţa şi legile ei, factorii formării şi dezvoltării personalităţii,
problemele generale ale procesului didactic, principiile, metodele şi
modalităţile de realizare a educaţiei, problemele conducerii (managementului)
activităţii instructiv-educative;
-Didactica – teorie a procesului de învăţământ care studiază esenţa şi
conţinutul procesului de învăţământ, principiile, metodele, formele de
organizare a procesului instructiv-educativ, organizarea şi conducerea
sistemului de învăţământ;
-Pedagogia comparată care studiază, în mod comparativ, diferite sisteme
educaţionale;
-Pedagogia prospectivă care studiază, în mod prospectiv, tendinţele de
organizare şi desfăşurare ale instruirii şi educaţiei pe termen mai scurt sau mai
lung.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Fundamentele Pedagogiei.pdf