Extras din curs

1. Obiectul sociologiei comunităţilor

Sociologia comunităţilor este o ramură a sociologiei generale, care îşi propune studiul aspectelor sociale din cadrul comunităţilor umane. Obiectul predilect al sociologiei comunităţilor îl reprezintă comunitatea urbană (oraşul) şi comunitatea rurală (satul). La acestea două se adaugă alte tipuri de comunităţi, cum ar fi cele de tip instituţie totală (spitalul, penitenciarul, mănăstirea) sau comunităţile virtuale.

În cadrul comunităţii, câteva din ariile de interes pentru sociologie sunt următoarele:

- Interacţiunea socială din cadrul comunităţii – tipuri de relaţii sociale, conflict şi colaborare intracomunitară, participare comunitară.

- Instituţii sociale din cadrul comunităţii – forma pe care o iau acestea în cadrul comunităţii respective, caracteristici ale acestora.

- Implicaţii sociale determinate de: aşezarea comunităţii, activităţile economice din cadrul ei, arhitectura, modul de locuire, modalităţile de transport, organizarea teritorială.

- Modalităţi de control social – care sunt instituţiile ce realizează acest control, ce forme ia el.

- Aspecte psihosociale – identitate, afectivitate, interese comune.

2. Istoricul conceptului şi ideii de comunitate

Deşi este un concept de largă extensiune în sociologie şi cu multiple semnificaţii, ideii de comunitate nu i-a fost acordată aceeaşi atenţie de-a lungul timpului. Conceptul de comunitate îşi are originea în Romantismul german. Însă creşterea interesului pentru acest concept a fost determinată de ideile vehiculate în timpul Revoluţiei Franceze şi Industriale. Transformările sociale din acea perioadă, care au dus la destrămarea multor comunităţi, au determinat o mai mare atenţie şi preocupare pentru acest domeniu. Ulterior, odată cu transformările produse de Revoluţia Industrială, ideea de comunitate începe să câştige teren şi în gândirea politică, în cea religioasă şi filosofică şi tot mai mult şi în gândirea sociologică. Încep astfel să apară contribuţiile sociologilor clasici la înţelegerea noţiunii de comunitate (următoarele cursuri vor fi dedicate acestora).

3. Definirea conceptului de comunitate

Conceptul de comunitate este unul dintre cele mai prolifice concepte ale sociologiei. Numeroase analize au fost realizate de-a lungul timpului de către gânditori aparţinând unor şcoli diferite, analize care depăşesc graniţele sociologiei – pentru că ideea s-a bucurat de mult succes şi în filosofie sau istorie. Conceptul a fost abordat atât teoretic cât şi empiric.

În ciuda varietăţii şi numărului mare de studii despre comunitate, sociologii întâmpină încă dificultăţi în definirea acesteia. Aceasta şi pentru că sunt considerate ca fiind comunităţi multe fenomene sociale: oraşul, satul, diverse instituţii ca penitenciarele, mănăstirile, grupurile minoritare, organizaţiile religioase, sindicatele, sunt doar câteva dintre ele. Din acest motiv există numeroase şi uneori contradictorii definiţii ale comunităţii (au fost identificate peste 90 de utilizări distincte ale acestuia).

O definiţie extrem de generală a conceptului de comunitate este aceasta: comunitatea este acel grup de oameni care împărtăşesc un lucru în comun (Graham Crow). Mai departe există foarte multe dezbateri legate de ce anume este acel lucru pe care oamenii dintr-o comunitate îl au în comun. Iată mai jos câteva din elementele care au fost considerate ca fiind baza comunităţii:

1. Rezidenţa comună a membrilor comunităţii (teritoriul comun).

Abordarea cea mai frecventă este aceea că elementul comun este aria geografică (teritoriul). Aceasta abordare - care apare în primele scrieri sociologice despre comunitate – are la bază premiza că proximitatea fizică (a trăi în acelaşi spaţiu) determină şi apropierea afectivă şi comuniunea de valori a oamenilor. În această viziune, esenţa comunităţii este locuirea împreună a unui grup de oameni, într-un spaţiu dat, comun. Adepţii acestei teorii consideră că o comunitate nu poate exista în absenţa unui spaţiu fizic locuit în comun. Tipuri de comunităţi exemplificate aici sunt cele teritoriale (oraşul, satul, vecinătatea, cartierul, regiunea, naţiunea)

Câteva din definiţiile date conceptului în cadrul acestei viziuni sunt:

1 acel aspect al structurii sistemului social care se referă la localizarea teritorială a oamenilor şi a activităţilor lor (Talcott Parsons)

2 o colectivitate interdependentă de persoane, care trăieşte relativ permanent, într-o anumită arie geografică. Această colectivitate are o cultură comună şi conştiinţa faptului că este diferită de alte comunităţi. (Hoult)

2. Interese comune, sentiment al identităţii de grup, intimitatea relaţiilor sociale.

O altă abordare pleacă de la premiza că sentimentele de comuniune, de apropiere între oameni, conştiinţa valorilor pot să apară şi între persoane care nu împart acelaşi spaţiu şi deci nu se află în proximitate fizică. Interesele şi identitatea comună pot să se dezvolte şi în lipsa unui spaţiu utilizat în comun. Astfel, se poate vorbi despre persoane care împărtăşesc aceeaşi credinţă religioasă (comunităţi religioase), care au aceeaşi ocupaţie (comunităţi ocupaţionale, de exemplu comunitatea medicilor, breslele în trecut), sau care au în comun o idee, pasiune, preocupare (comunităţile virtuale). Toate aceste comunităţi sunt alcătuite din persoane care sunt dispersate în spaţiul fizic, dar care, în ciuda acestui fapt, au interese şi preocupări comune.