Cuprins
- POLITICI SOCIALE – DEFINIRE ŞI ROLUL ACESTORA 1
- CONCEPTUL DE POLITICĂ SOCIALĂ 1
- Delimitări terminologice 1
- CONTEXTUL (FACTORII) DEZVOLTĂRII POLITICILOR SOCIALE 2
- STRUCTURA SISTEMULUI DE POLITICI SOCIALE 4
- FINANŢAREA POLITICILOR SOCIALE 4
- INSTRUMENTELE DE INTERVENŢIE ALE STATULUI 5
- ISTORICUL POLICILOR SOCIALE 8
- DE LA LEGEA SĂRĂCILOR LA PRIMELE SISTEME DE ASIGURĂRI (1600 – 1870) 8
- DE LA PRIMELE SISTEME DE ASIGURĂRI LA CRIZA ECONOMICĂ (1870 – 1930) 9
- PRIMELE MĂSURI DE PROTECŢIE SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA 10
- DUPĂ CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL 10
- MODALITĂŢI DE RĂSPÂNDIRE A POLITICILOR SOCIALE 11
- LEGITIMAREA POLITICILOR SOCIALE 13
- BUNĂSTAREA – OBIECTIVUL FUNDAMENTAL AL POLITICILOR SOCIALE 14
- SURSELE BUNĂSTĂRII 15
- ECONOMIA DE PIAŢĂ ŞI PRODUCEREA BUNĂSTĂRII 17
- INTERVENŢIA STATULUI PENTRU A CORECTA INEFICIENŢA PIETEI 20
- PRODUCEREA BUNĂSTĂRII ÎN ECONOMIA DE PIAŢĂ 21
- INEGALITATEA 22
- MĂSURAREA INEGALITĂŢII 23
- STATUL BUNĂSTĂRII 25
- PERIOADA DE “AUR” – PÂNĂ ÎN 1975 26
- CRIZA STATULUI BUNĂSTĂRII (1975 -1980) 28
- Critica Neoliberală la adresa Statului Bunăstării 30
- Critica Stângii la adresa Statului Bunăstării 31
- Critica din perspectivă ecologistă sau feministă 32
- IEŞIREA DIN CRIZĂ (DUPĂ 1980) 32
- TIPOLOGIILE STATULUI BUNĂSTĂRII 36
- TIPOLOGIA LUI TITMUSS 36
- TIPOLOGIA LUI ESPING-ANDERSEN 37
- ALTE TIPOLOGII 40
- SĂRĂCIA 44
- TIPURI DE SĂRĂCIE ŞI METODOLOGII DE MĂSURARE 44
- Sărăcia absolută 44
- Sărăcia relativă 47
- Sărăcia subiectivă 48
- TEORII EXPLICATIVE ALE SĂRĂCIEI 48
- SĂRĂCIA ÎN ROMÂNIA 49
- ASIGURĂRILE SOCIALE 51
- SCURT ISTORIC AL ASIGURĂRILOR SOCIALE ÎN ROMÂNIA 55
- ASISTENŢA SOCIALĂ 56
- SERVICILE DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ 59
- SCURT ISTORIC AL ASISTENŢEI SOCIALE ÎN ROMÂNIA 61
- ROLUL ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ÎN IMPLEMENTAREA POLITICILOR SOCIALE 62
- BIBLIOGRAFIE 65
Extras din curs
Conceptul de politică socială
Politicile sociale reprezintă măsuri şi acţiuni ale statului (strategii, programe, proiecte, instituţii, legislaţie etc) care se adresează nevoilor de protecţie socială, educaţie, sănătate, locuire şi care în general vizează promovarea bunăstării sociale.
• Politicile sociale au ca scop modificarea caracteristicilor vieţii sociale a comunităţii într-un sens considerat dezirabil. Elementul central este bunăstarea individului, a familiei, a colectivităţii şi a societăţii în general.
Statul este numai unul dintre furnizorii bunăstării. Sursle bunăstării individuale sunt:
• Economia / Piaţa:
o Venituri din muncă, salarii, profit, etc
o Venituri private / individuale din proprietăţi (rente, chirii), din vânzări, din asigurări private, din împrumuturi, etc.
• Familia şi comunitatea (familia, rude mai îndepărtate, vecini, prieteni, instituţii sociale de tip nuntă, botez, etc)
• Sectorul neguvernamental (ONG-urile, fundaţii, asociaţii)
• Statul prin politicile sociale
Principala consecinţă a politicilor sociale ale statului este protecţia socială a populaţiei, însă aceasta se realizează prin efortul conjugat al tuturor factorilor implicaţi – economia, piaţa muncii, sectorul neguvernamental, comunitate, stat.
Politicile sociale în sesul lor restrâns vizează numai acţiunile statului (şi parteneriate, acţiuni comune cu alte organizaţii), însă în sens larg pot fi circumscrise şi acţiunile actorilor neguvernamentali pentru asigurarea protecţiei sociale.
Politicile sociale sunt parte a politiclor publice. Politicile publice cuprind politicile statului în toate domeniile funcţionării societăţii: politici economice, demografice, fiscale, salariale, politici de mediu, etc. Toate celelalte politici publice au influenţe majore asupra politicilor sociale (mai ales cele economice), adesea acţiunile se întrepătrund şi nu se poate face o delimitare strictă a acestora.
Ca urmare, şi disciplina politicilor sociale este o disciplină de graniţă. Preia concepte, teorii, metode din ştiintele sociale în general – sociologie, economie, ştiinţe politice, asistenţă socială, etc.
Delimitări terminologice
Există unele neclarităţi la nivel terminologic privind politica socială.
• Politica – în sensul de viaţă politică, partide, instituţii, ideologii etc. în cadrul sistemului de reprezentare politică
nu trebuie confundată cu
• Politici – în sensul operativ, ca ansamblu de măsuri şi activităti prin care administraţia centrală sau locală intervine într-un anumit domeniu.
În limba engleză distincţia este mai clară:
• politica este desemnată prin termenul de „politics”
• politicile (sociale, publice în general) sunt desemnate prin termenul „policy, policies”, în sensul de strategii, planuri de acţiune pe diferite domenii (social, economic, fiscal, etc).
Această distincţie este necesară pentru a nu exista confuzii între politicile sociale / publice în general şi politica în sensul ei larg.
Contextul (factorii) dezvoltării politicilor sociale
Creştere economică, industrializare şi urbanizare
Creşterea economică a condus la creşterea resurselor pentru stat şi a favorizat dezvoltarea programelor sociale. Industrializarea şi urbanizarea au presupus migraţia masivă a forţei de muncă din rural în urban şi creşterea populaţiei urbane şi au condus la apariţia populaţiei muncitoreşti, a populaţiei salariate, vulnerabilă la mersul economiei, la crizele economice. În acelaşi timp, amploarea şi puterea sindicatelor a crescut continuu, exercitând presiuni în momentele de criză, în principal pentru recunoaşterea şomajului ca stare involuntară. Pe de altă parte, industrializarea a favorizat consolidarea clasei mijlocii care în perioada postbelică a avut un rol crucial în constutirea şi dezvoltarea statului bunăstării.
Schimbare demografică, îmbătrânirea populaţiei
Ameliorarea stării de sănătate, creşterea speranţei de viaţă au condus la creşterea populaţiei şi la creştarea ponderii populaţiei vârstnice în totalul populaţiei. Populaţia vârstnică este o populaţiei inactivă, dependentă, cu nevoie sporită de suport. În trecut vârstnicii, ca şi restul grupurilor dependente erau în grija familiei (extinse), dar industrializarea şi urbanizarea au contribuit la nuclearizarea familiei care îşi pierde tot mai mult din funcţia de întreţinere a dependenţilor. Presiunea pentru dezvoltarea de programe destinate vârstnicilor a devenit în acest context tot mai puternică.
Consolidarea statului, întărirea statelor – naţiune
Statele naţiune au devenit mai puternice economic, mai centralizate şi industrializate. Aceasta a contribuit la creşterea resurselor pentru guverne, la creşterea capacităţii de supraveghere şi control, a favorizat dezvoltarea administraţiei centrale şi a bazelor instituţionale pentru implentarea programelor şi politicilor sociale.
Consolidarea democraţiei politice
Creşterea drepturilor politice ale cetăţenilor, dreptul de vot universal întâi pentru bărbaţi, apoi pentru femei, dezvoltarea partidelor politice şi consolidarea ideologiei social-democraţiei au reprezentat de asemenea elemente cheie pentru politicile sociale.
Creşterea puterii politice a social-democraţiei
Problemele sociale sau politice ale clasei muncitoare au fost promovate în special de partide de stânga şi de sindicate. Social democraţia a contribuit la dezvoltarea politicilor sociale, chiar dacă ulterior acestea au fost dezvoltate de toate partidele politice.
Crizele economice din anii 1930
Crizele economice di anii ’30 au condus la probleme sociale grave: şoamaj de masă, sărăcie, foamete, etc.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Politici Sociale.doc