Sociologie

INTRODUCERE

Intr-un sens foarte larg, termenul de sociologie este folosit pentru a desemna stiinta socialului ( filozoful pozitivist Auguste Compte).

Obiectul de studiu: activitatea economico-sociala, modul in care economia influenteaza societatea si reciproc.

Sociologia economica imprumuta de la sociologie si economie metodele si tehnicile de masurare a obiectului de studiu.

Sociologia economica studiaza fenomenele sociale ce apartin domeniului economic, sau altfel spus studiaza activitatea economico-sociala a oamenilor.

Ramuri de sociologie economica:

Sociologia productiei – studiaza comportamentul uman , relatiile dintre oameni si organizatiile formate de acestia in cursul desfasurarii productiei de bunuri economice, avand ca disciplina de sine statatoare sociologia muncii.

Sociologia schimbului si repartitiei economice – studiaza comportamentele activitatii de schimb , repartitia si circulatia bunurilor economice.

Sociologia consumului – are in atentie studiul comportamentelor si aspiratiilor de consum de bunuri materiale si culturale si de servicii (comerciale , turistice, artistice).

Relatiile dintre economie si societate se desfasoara pe 3 niveluri:

-Macrosocial – studiaza raporturile dintre tipul / structura societatii si subsistemul sau economic.

-Mezosocial – studiaza raporturile dintre diferite subsisteme ale societatii (institutii, organizatii).

-Microsocial – studiaza comportamentele si valorile dupa care se ghideaza membrii unei societati intr-o perioada data.

Perspective in sociologie:

-Evolutionista – fundamentata in lucrarile lui Auguste Compte si Herbert Spencer ; a fost prima fundamentata in sociologie

-Functionalista – Reprezentanti: Auguste Compte, Herbert Spencer, Emile Durkeim, Robert Merton ; antropologul englez Bronislaw Malinowski a pus bazele functionalismului sociologic

-Conflictuala – deriva din ideile lui Karl Marx, Georg Simmel, Wright Mills, Lewis Coser, Randall Collins

-Interactionista – are la baza studiile lui Charles Norton Colley, George Herbert Meat, Manford Kuhn ; are in vedere capacitatea omului de a crea si folosi simboluri.

INSTITUTIILE

Sociologic, institutiile sunt definite ca structuri relativ stabile de statusuri si roluri si ajung sa fie luate ca atare de membrii societatii. In termenii gandirii functionaliste, institutiile sunt stabilite ca structuri relativ stabile de statusuri si roluri si de relatii sociale, avand menirea de a conduce la satisfacerea anumitor nevoi ale oamenilor in societate sau la indeplinirea unor functii sociale.

Institutiile sunt definite ca entitati sociale functionale intr-o societate. Intr-o definitie exhaustiva, dar ceva mai discriminatorie, Richard Scott subliniaza cateva trasaturi esentiale ale institutiilor : “sunt structuri sociale care au atins un grad inalt de mobilitate” si sunt compuse din “elemente cultural-obiective, normative si reglatoare care furnizeaza semnificatie si stabilitate vietii sociale”.

In opozitie relativa cu institutiile, actiunea intentionala reprezinta un comportament individual sau un grup orientat spre atingerea unor scopuri , finalitati ale actorilor care presupune astfel asocierea unor semnificatii subiective.

In acceptiunea weberiana , actiunea rational-instrumentala desemneaza un raport subiectiv, semnificativ intre scopuri si mijloace . Institutionalizarea este procesul prin care actiunile anumitor actori limiteaza sistematic capacitatea de alegere a altora (constrangandu-I intr-un fel sau altul).

Institutionalizarea se realizeaza fie prin mimetism(cand actiunile actorilor cu prestigiu sunt copiate de altii in cautare de legitimitate) , fie prin legiferare, autorizare, certificare, actiunile presupun investirea permanenta de resurse( energie, efort) pentru a se realiza, in timp ce, odata institutionalizate, ele dispun de mecanisme de reproducere proprii, fiind caracterizate prin stabilitate si rezistenta la schimbare. Actiunea presupune existenta unor semnificatii subiective in timp ce institutia implica existenta unor consecinte sociale obiective. Rationalitatea actiunii este evaluata in raport cu scopurile subiective stabilite in timp ce eficienta institutiei se judeca din perspectiva functiei indeplinite in sistemul social. Ambele sunt evaluate insa prin prisma unei teleologii fie individuale , fie colective.

Piata si organizatiile sunt tipuri institutionale de manifestare a cooperarii sociale si economice si de alocare a resurselor.

Costurile tranzactionale reprezinta costurile “realizarii ordinii sociale”, respectiv pe cele de transfer a drepturilor de proprietate, altele decat costurile de productie propriu-zisa a bunurilor transferate.

Economia posturilor tranzactionale presupune 3 etape:

- identificarea factorilor microanalitici, responsabili de diferentele costurilor tranzactionale

- asocierea tranzactiilor cu structuri de guvernare

- decelarea caracteristicilor procesoare, intertemporale ale organizarii economice

institutiile pot stimula sau bloca realizarea tranzactiilor economice producand fie eficienta , fie stagnare economica. Ele pot dovedi asadar atat functionale, cat si disfunctionale prin raportare la eficienta sociala. Cresterea diviziunii muncii implica o crestere a numarului si complexitatii tranzactiilor (generand dificultati de masurare prin aparitia de noi dimensiuni ale tranzactiilor), ceea ce determina si o crestere a costurilor impunerii drepturilor de proprietate prin contracte si necesitatea interventiei celei de-a treia parti (a statului) prin impunerea contractelor .