Sociologie Generală

Tema: Obiectul şi problematica ştiinţei sociologice

1. Definirea sociologiei. Statutul şi obiectul ei de studiu

2. Funcţiile sociologiei. Problematica sociologică şi aparatul ei conceptual

1. Definirea sociologiei. Statutul şi obiectul ei de studiu

Tentativa firească a omului de a cunoaşte tot ceea ce îl înconjoară au constituit elemente stimulatorii pentru cunoaşterea şi înţelegerea vieţii sociale, a societăţii în ansamblu. Naşterea sociologiei a însemnat punerea sub semnul întrebării a simţului comun în abordarea şi interpretarea fenomenelor şi a procese¬lor cu care ne confruntăm zilnic. Sociologia este, în mod esenţial, studiul realităţii sociale în totalitatea ei, precum şi a unor părţi, fenome¬ne şi procese ale acestei realităţi în legăturile lor multiple, variate şi complexe cu întregul. Sociologia studiază societatea în totalitate sa, natura şi esenţa, structurile şi funcţiile ei, modul în care ea evoluează. So¬ciologia are ca obiect de studiu realitatea socială şi procesul devenirii şi realizării acesteia.

Fundalul pe care şi-au făcut apariţia originile sociologiei îl repre¬zintă schimbările radicale produse de Revoluţia Franceză de la 1789 şi de revoluţia industrială în Europa. Dispariţia modurilor de viaţă tradiţionale provocată de aceste schimbări a determinat tentativa gânditorilor de a formula o nouă percepere atât a lumii sociale, cât şi a celei naturale.

Aplicând metoda ştiinţifică, sociologia oferă răspunsuri la proble¬mele ce ne preocupă, avându-şi temeiul în faptele acumulate printr-o cercetare sistematică, directă. Perspectiva sociologică, de factură ştiinţi¬fică, ne invită să ne privim pe noi înşine şi să privim mediul nostru înconjurător altfel decât am făcut-o mai înainte, cu mai multă compe¬tenţă şi responsabilitate faţă de condiţia noastră umană, relaţiile cu aproapele şi societatea în care trăim. Ea ne permite să obţinem o ima¬gine proaspătă asupra societăţii din care facem parte, să examinăm mediul în care ne aflăm cu aceeaşi curiozitate ce ne-ar anima dacă ne-am afla în mijlocul soci¬etăţii străine, exotice. Din această caracterizare succintă a obiectului sociologiei rezultă că ea este o ştiinţă şi, în acelaşi timp, o conştiinţă de un fel deosebit.

Noţiunea de sociologie a fost introdusă de August Comte (1798-1857), în anul 1832, în locul noţiunii de „fizică socială", lansată de el în 1822 în lucrarea „Planul lucrărilor necesare pentru reorganizarea societăţii". Acest termen a fost folosit şi de A.Quetelet în sensul de studiu statistic al fenomenelor sociale. A.Comte considera că sociolo¬gia trebuie să studieze societăţile umane, concepute sub raportul structurării şi funcţionării lor. În opinia lui, sociologia este ştiinţa care cercetează componentele sistemului social, adică ale societăţilor uma¬ne pentru a determina raporturile dintre acestea, modul de funcţionare şi legităţile după care ele interacţionează. Raportul dintre acestea determină existenţa societăţilor, iar legile care reglementează activităţile lor condiţionează dezvoltarea societăţilor umane. Sociolo¬gia, în opinia lui A.Comte, este menită să încununeze sistemul ştiinţe¬lor, să constituie ultima verigă în ierarhia ştiinţelor. Prin ea studiul fenomenelor umane urma să atingă stadiul ,pozitiv".

O analiză etimologică a termenului de sociologie denotă că el este compus din două rădăcini: „socio" - ce provine de la termenii latineşti „societas, socialis, sociabilis", care s-ar traduce prin termeni relativi identici „societate, social, sociabilitate" şi „logos" din greceşte, ce în¬seamnă „ştiinţă". Astfel, numai din considerente etimologice se poate deduce că sociologia ar trebui să studieze: „societatea omenească şi legile dezvoltării ei", „procesele sociale, relaţiile dintre oameni şi insti¬tuţiile din orânduirea socială existentă." însă, cu toate că rădăcinile sunt străvechi, sociologia ca ştiinţă este tânără în raport cu matematica, logica sau fizica, atât de riguroase, luate ca modele de referinţă.

Cu mai bine de 2300 de ani înainte Aristotel scria că „omul este prin natura sa un animal politic", fără ca această reflecţie să constitu¬ie baza definiţiilor date sociologiei ca ştiinţă. Majoritatea autorilor au definit sociologia ca studiu ştiinţific sau pozitiv al faptelor sociale. Sociologia ca ştiinţă este definită în variate modalităţi, determinate de complexitatea domeniului său. Ca variante de definiţii menţionăm:

ştiinţă a faptelor sociale, după Em.Durkheim;

ştiinţa fenomenelor sociale totale, după G.Gurvitch;

ştiinţa realităţii sociale, după D.Gusti;

ştiinţa societăţilor omeneşti, după Tr.Herseni.

În sensul cel mai general, sociologia este ştiinţă a socialului. Pen¬tru a delimita însă cu mai multă precizie specificul abordării sociolo¬gice, este necesar a se lua în considerare constituirea şi dinamica în timp a sociologiei, relaţiile ei cu celelalte ştiinţe sociale. Spre deosebire de alte ştiinţe sociale, sociologia nu se limitează la o latură sau un domeniu al realităţii sociale (fapt care o deosebeşte de economia politică, demografie, istorie etc). Ea studiază societatea

integrativ, unitar şi obiectiv. Sociologia ne dotează cu o formă specială de conştiinţă. Această

conştiinţă ne ajută să înţelegem mai bine forţele sociale.

Sociologia poate fi definită simplu ca „ştiinţă a societăţilor ome¬neşti", ca disciplină ştiinţifică ce se ocupă cu studiul vieţii sociale, al formelor de comunitate umană, de convieţuire socială. (Tr.Herseni)

În majoritate, noi percepem lumea în funcţie de caracterul, calita¬tea propriei noastre vieţi. Sociologia demonstrează însă necesitatea de a ne extinde viziunea asupra motivaţiei existenţei noastre şi a compor¬tamentului nostru. Ea deseori atestă că ceea ce se consideră a fi firesc, inevitabil, bun sau adevărat, poate şi să nu fie aşa, şi că curriculum vitae al nostru este puternic influenţat de multipli factori istorici şi sociali. Înţelegerea modalităţilor subtile, dar complexe şi profunde, în care vieţile noastre reflectă contextul experienţei noastre sociale, este esenţială în abordarea sociologică.

Sociologia studiază viaţa socială umană a indivizilor, a grupurilor şi a comunităţilor. Este un demers îndrăzneţ şi de mare responsabilita¬te, întrucât subiectul ei este rezultatul propriului nostru comportament ca fiinţe sociale. Scopul pe care şi-1 propune studiul sociologic este extrem de larg: de la analiza întâlnirilor întâmplătoare dintre diferiţi indivizi pe stradă până la investigarea proceselor sociale globale.

Sociologia este considerată, în primul rând, ştiinţă despre societa¬te ca un tot unitar, iar, în al doilea rând, studiul unor manifestări soci¬ale (economice, juridice, politice, etice, estetice, religioase, filosofice, ştiinţifice) tratate separat, însă în conexiunea şi raportarea lor la totali¬tatea socială.

Sociologia este ştiinţa care trebuie să investigheze conexiunile dintre ceea ce face societatea din noi şi ceea ce facem noi înşine din noi. Activitatea noastră structurează - modelează lumea socială încon¬jurătoare şi, totodată, este structurată de ea. Sociologia este disciplina în care este omis propriul nostru punct de vedere asupra lumii, aceasta pentru a privi cu mai multă atenţie la influenţele ce determină viaţa fiecăruia dintre noi. Sociologia are importante implicaţii practice. Ea poate contribui, în diverse moduri, la critica socială şi la practica re¬formelor sociale. În primul rând, cunoaşterea adecvată a unui anumit complex de circumstanţe sociale ne oferă adesea o şansă în plus de a le controla. În al doilea rând, sociologia ne asigură mijloace de a ne spori sensibilitatea culturală, permiţând ca activitatea politică să se bazeze pe valorile culturale divergente. În al treilea rând, ea facilitea¬ză investigarea consecinţelor implementării unui anumit program poli¬tic. Şi, nu în ultimul rând, poate chiar cel mai important, sociologia produce conştiinţa de sine, oferind grupurilor şi indivizilor o şansă sporită de a-şi determina condiţiile propriei lor vieţi.

Sociologia este o disciplină ştiinţifică, care are ca obiect de studiu societatea umană în ansamblul şi în diversitatea ei concretă. Ea reali¬zează un studiu sistematic al complexului social, o cercetare a relaţii¬lor sociale în dinamica şi unitatea lor, reflectate în acţiunea reciprocă a părţilor şi a elementelor componente ale sistemului social, cercetate sub aspect analitic-empiric şi descriptiv-explicativ în acelaşi timp. De asemenea, sociologia se angajează în descifrarea mecanismelor care reglează viaţa colectivităţilor umane, a grupurilor sociale, reale şi con¬crete, înrădăcinate în istorie.

În condiţiile în care comportamentul uman are o puternică încăr¬cătură socială, sociologia poate fi considerată un demers ştiinţific al comportamentelor umane, modelate şi socialmente acceptate, adică al comportamentelor sociale. Fiind nucleul dinamizator al societăţii, in¬dividul, care interacţionează în mod complex cu societatea, deci fiinţa relaţională (în sensul său cel mai cuprinzător) şi comportamentul ei social intră obligatoriu în sfera de definire a sociologiei.

Sociologia se vrea a fi o ştiinţă particulară, dar nu consimte să ia în consideraţie un aspect izolat al realităţii sociale, ci îşi propune să studieze şi să înţeleagă ansamblul de elemente fundamentale ce consti¬tuie societatea.